2023 ar putea aduce o nouă criză a gazelor în Europa. Care sunt soluțiile și cum stă România
Într-un recent raport, Agenția Internațională a Energiei avertizează că și în 2023 Uniunea Europeană riscă să se confrunte cu problema aprovizionării cu gaze naturale – ba chiar aceasta ar putea fi mai gravă decât în 2022. Care sunt soluțiile și cum se plasează România în perspectiva acestei potențiale crize?
Piețele europene și globale de gaze nu au scăpat încă de pericolele create de închiderea robinetului de către Kremlin, afirmă specialiștii Agenției Internaționale a Energiei (IEA). Politicile europene, vremea blândă și substituirea importurilor din Rusia cu cele din alte state au permis Europei să evite să înghețe în 2022, dar 2023 ar putea fi un an mai dificil.
3 factori care ar putea provoca o criză europeană a gazelorSunt 3 motive pentru anul acesta ar putea fi și mai complicat în privința aprovizionării cu gaze a UE și, implicit, și a României:
Dacă importurile UE de gaze rusești ajung la 0, iar cererea Chinei de LNG revine la nivelul din 2021, Uniunea se va confrunta cu un deficit de 57 de miliarde de metri cubi de gaze. Din acest volum, 30 de miliarde ar putea fi acoperite prin măsurile care sunt deja introduse sau în curs de implementare – politici de securitate și eficiență energetică, substituirea capacităților de producție a energiei electrice pe bază de gaze cu cele nucleare sau hidro etc.
Un deficit de 2 ori cât necesarul de gaze al RomânieiRămâne însă neacoperit un volum 27 de miliarde de metri cubi de gaze – mai mult decât dublul necesarului României – pe care nu e clar de unde și le va procura Uniunea Europeană. În plus, producția internă de gaze va scădea cu circa 5%. Aici, România joacă totuși un rol important, specialiștii estimând că Midia va aduce 1 miliard de metri cubi de gaze în 2023 (față de 0,5 miliarde anul acesta). Pe de altă parte, Țările de Jos își reduc tot mai mult producția de la Groningen, cel mai mare zăcământ din Europa.
Cele mai afectate industrii sunt cea a îngrășămintelor chimice (unde gazul este materie primă, vezi cazul Azomureș din România, unde activitatea a fost suspendată din cauza creșterii prețului acestei resurse), a oțelului și a aluminiului. De asemenea, Moldova și Ucraina ar putea avea nevoie de ajutorul UE – circa 12 miliarde de metri cubi de gaze – pentru a-și face stocuri în vederea iernii 2023-2024, iar acest lucru va crește cererea la nivel european față de 2022.
Cele 5 strategii care ar putea preveni o criză europeană a gazelorÎn contextul în care în 2023 nu se întrevăd noi surse pentru importuri de gaze în UE, IEA sugerează 5 direcții majore pentru politicile publice, care ar putea reduce acest deficit:
Investițiile suplimentare necesare acestor politici sunt estimate la 100 de miliarde de euro la nivelul întregii Uniuni. Pare mult, dar de fapt e mai puțin de o treime din costul pe 2022 al politicilor europene de protejare a consumatorilor casnici de scumpirea energiei. Doar România a alocat circa 8,5 miliarde de euro (2,9% din PIB) pentru astfel de politici – cu rezultate discutabile.
Trebuie menționat că, deși e al doilea producător european de gaze, România este într-o situație destul de complexă, deoarece momentan singura noastra sursă pentru importuri este Rusia (discuțiile cu Azerbaidjanul nu au adus încă niciun metru cub de gaz în țară) iar stocurile se epuizează rapid.
La ora actuală, la nivelul Europei avem cel mai ridicat grad de extracție din depozite, 0,55% pe zi, în ciuda iernii blânde. Ceea ce înseamnă că primăvara ar putea să ne găsească cu stocurile mai goale decât anul trecut, când am ieșit din iarnă cu 700 de milioane de metri cubi în depozite, adică peste 20%. Or reumplerea lor pentru iarna următoare va fi mult mai dificilă, deoarece gazele din producția proprie nu sunt suficiente, iar importurile sunt la mila Kremlinului. Cât despre investițiile în noi proiecte de gaze sau în regenerabile, aici politicile fiscale ale guvernului, menite să taxeze ”veniturile nedrepte” par a fi mai degrabă o piedică.