Cifrele înfricoșătoare ale analfabetismului funcțional. Ne dați sau nu ne dați educație?

Sărăcia educațională care afectează un număr mare de copii în România

Dezavantajele sociale și economice ale familiilor în care 35,8% dintre copii, adică 1.200.000, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulților (30,2%), și faptul că, pentru mediul rural, acest risc în cazul copiilor atinge procentul de 44,3% (adică 900.000 de copii doar în comune și sate), indică o stare de lucruri cronicizată, arată datele unui studiu realizat de Salvați Copiii.

Abandonul școlar și neparticiparea școlară, agravate de criza pandemică

În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii cu vârsta învățământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la școală,2 iar abandonul școlar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal. Părăsirea timpurie a școlii3 reflectă incapacitatea de readucere la școală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puțin, deși țintă fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârșitul acestui an.

• Disparitățile uriașe în calitatea actului educațional, ușor de constatat de la o școală la alta sau între cadrele didactice ale aceleiași școli.
• Absența evaluării periodice a nevoilor sistemului de educație, mai ales în ceea ce privește infrastructura, bunurile și serviciile destinate copiilor.
• Absența politicilor integrate (familie – școală – servicii sociale – transferuri sociale) și a măsurilor concrete de asigurare a echității în participarea școlară a copiilor.
• Lipsa de participare a elevilor în procesul decizional al școlilor și ignorarea sistematică a importanței pozițiilor lor cu privire la starea învățământului preuniversitar.

Acești monștri din sistemul românesc de educație au dat naștere în final unei alte realități înfricoșătoare: rezultatele copiilor la evaluări internaționale aflate la o distanță inacceptabilă față de rezultatele majorității celorlalte state evaluate (PISA 2018).

41% dintre elevii români din sistemul educațional se plasează în aria analfabetismului funcțional. De asemenea, scorurile la matematică și științe au fost mai slabe decât în toate celelalte 5 evaluări la care a participat România în perioada 2000-2015: 46,6% și, respectiv, 43,9% au mari dificultăți în realizarea de calcule matematice simple, iar cunoștințele lor generale despre societate, oameni și univers sunt foarte limitate.

Din această perspectivă a inechității endemice, cel mai monstruos aspect rămâne faptul că, dintre elevii români dezavantajați social și economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie, a ajuns la rezultate de top la citire (nivelurile superioare 6 sau 5, nivelul 1 fiind cel mai scăzut și corespunzător analfabetismului funcțional).

Această situație arată că destinul unui copil român și traiectoria sa educațională sunt dictate de locul nașterii, de educația și veniturile părinților săi, fiind martorii aceleiași absențe totale a mobilității educaționale între generații, caracteristice secolelor trecute.

Cum afectează pandemia situația copiilor vulnerabili

Cu cât pandemia se agravează și tot mai multe orașe intră în scenariul roșu în care școala este exclusiv online, cu atât mai mulți copii cad pradă monștrilor din educație.

Datele arată că pentru 28% dintre copii școala online nu înseamnă educație, fie pentru că sunt nevoiți să învețe folosind telefonul mobil al părinților, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la Internet adecvată pentru participarea reală la lecții. Realitatea este la fel de vulnerabilă și atunci când vorbim despre cei care ar trebui sa pregătească noile generații: 43% dintre cadrele didactice nu au resursele materiale necesare pentru a derula orele online.