Sexul online nu se vinde în România

Zilnic, prin intermediul motoarelor de cautare se realizeaza 68 de milioane de cautari care au ca subiect cuvinte obscene (aproape 25% din volumul cautarilor pe Internet). 20% din angajatii barbati au recunoscut ca acceseaza zilnic website-uri pentru adulti în timp ce se afla la serviciu. Website-urile pornografice sunt rareori gazduite pe servere aflate în România, desi, teoretic, aduc profituri imense. Site-urile pornografice reprezinta o industrie agreata in multe tari, pentru ca impozitele încasate de stat din acest gen de afaceri online reprezinta o cifra importanta.

Nici o autorizatie

Si in România, parlamentul si-a dorit sa transforme industria website-urilor pentru adulti într-o sursa de venituri bugetare. Rezultatul este insa un normativ ciudat, a carui abordare gresita se observa chiar din titlu: „Lege privind combaterea pornografiei“.
Potrivit documentului respectiv, înfiintarea unui site pentru adulti este strict conditionata, dar nu este necesara nici o autorizare anterioara din partea unei autoritati a statului. În forma sa initiala, legea impunea autorizarea înfiintarii website-urilor cu caracter pornografic. Responsabila pentru emiterea autorizatiilor era o comisie a Ministerului Culturii si Cultelor, din care faceau parte reprezentanti ai Ministerului de Interne si ai Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Ulterior, la un an de la emiterea legii si fara ca aceasta comisie sa-si desfasoare vreodata activitatea, prevederea a fost înlaturata.

Cruciada autohtona

De-a lungul timpului, mintile crete din parlament au nascocit solutii care mai de care mai neviabile pentru rezolvarea problemei pornografiei. De pilda, s-a încercat impunerea Codului Numeric Personal al utilizatorilor pe post de identificator de acces într-un site pentru adulti. Pare ca legiuitorii nu aflasera înca de faptul ca Internetul este o retea mondiala, iar utilizatorii unui website pot fi si de alte nationalitati decât cea româna. Unii pur si simplu nu aveau CNP. S-a renuntat deci la ideea în cauza.

S-a încercat si impunerea unei taxe minimale pe care webmasterii sa o perceapa utilizatorilor. Aceasta regula era echivalenta cu amestecul grosolan în relatiile contractuale dintre cele doua parti.
Indiferent de titlul pe care guvernantii l-au oferit legislatiei care reglementeaza activitatile cu caracter pornografic, ramâne o întrebare. Are aceasta lege scopul de a stapâni pornografia sau are, mai degraba, scopul de a fi sustinator al bugetului de stat? Legea în sine nu interzice pornografia, ci nuanteaza acele situatii în care activitatile cu caracter pornografic sunt permise, în ideea de a limita accesul minorilor.

Dl Emil Boc declara, în plenul Camerei Deputatilor, conform stenogramei sedintei din 6 noiembrie 2002: „Credem ca se rezolva, iar, pe de alta parte, se introduce o sursa suplimentara de venit la bugetul de stat, prin faptul ca se taxeaza accesul pe Internet pe baza unei parole si în urma platii unei taxe minime care o va face fiecare persoana care acceseaza un anumit site, iar cel care este proprietarul site-ului este obligat sa se înscrie la Finante si, în consecinta, sa plateasca impozit.“

Acum insa, lucrurile sunt clare. Veniturile colectate din impozitarea pornografiei (varianta electronica) sunt ca si inexistente. Desi se spune ca peste un sfert din traficul de Internet are drept tinta site-urile pentru adulti, fiscul românesc nu încaseaza nimic.

Ce se întâmpla în realitate

In viata de zi cu zi, initiativele de acest gen nu tin seama de legislatie. Un programator, un designer, o modalitate de a colecta bani de la utilizatori sunt singurele conditii necesare înfiintarii unui site pentru adulti în România. Webmasterul îsi asuma, pur si simplu, riscul de a încalca legea. Asa procedeaza multi adolescenti care încearca sa faca bani de pe urma site-urilor pentru adulti. În majoritatea cazurilor, nu reusesc.

Mai exista situatii în care website-urile scapa de sub umbrela legislatiei românesti, prin gazduirea pe servere din alte state ale lumii. În acelasi timp, din ce în ce mai multe website-uri pentru adulti din strainatate îsi ofera serviciile unor utilizatori din România.

Made In USA

Peste 40 de milioane de americani declara ca acceseaza zilnic site-uri destinate adultilor. Multi sunt minori. Motiv pentru care la Washington s-a discutat recent posibilitatea introducerii unui act normativ care sa impuna verificarea vârstei utilizatorului, atât la accesul în website, cât si la procedura de plata a taxei de acces. „The Internet Safety and Child Protection Act of 2005“ va reglementa folosirea unor pachete software (aprobate de Federal Trade Commission) de verificare a vârstei utilizatorului. Se vorbeste si despre stabilirea unui impozit de 25% din profitul website-urilor pentru adulti.

Acces permis doar cu parola

Potrivit legislatiei românesti, persoanele care realizeaza website-uri cu caracter pornografic sunt obligate sa le paroleze. Accesul la website va fi permis numai dupa ce s-a platit o taxa pe minut de utilizare, stabilita de webmaster si declarata la organele fiscale. Proprietarii unui site pentru adulti trebuie sa evidentieze traficul website-ului respectiv, pentru a putea fi supus si obligatiilor fiscale de impozitare, prevazute de lege.

Filmele pornografice, indiferent de suportul pe care sunt realizate, se pot închiria sau vinde numai în spatii cu destinatie speciala si nu vor fi închiriate sau vândute minorilor. Webmasterul trebuie sa verifice vârsta utilizatorilor care acceseaza website-ul si nu poate permite accesul minorilor.

Nerespectarea dispozitiilor referitoare la obligatia de parolare a site-urilor avånd caracter pornografic si de impunere a unei taxe pentru accesul la aceste website-uri constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la
250.000.000 lei (ROL).

Legislatia interzice realizarea si administrarea de website-uri având caracter
pedofil, zoofil sau necrofil. De asemenea, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi producerea în vederea raspândirii, oferirea sau punerea la dispozitie, raspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori detinerea, fara drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicatii (ANRC) este organismul la care utilizatorii pot sesiza nerespectarea prevederilor privind combaterea pornografiei. În cazul primirii unei sesizari si a verificarii continutului website-ului, ANRC solicita furnizorilor de servicii pentru Internet blocarea accesului la site-ul în cauza. Nerespectarea, de catre ISP-uri, a obligatiei de a bloca accesul la site-urile în cauza, în termen de 48 de ore de la primirea solicitarii din partea ANRC, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei (ROL).