TOP: cele mai "tinere" 7 tari din lume. Urmeaza Scotia?
In aceasta zi, scotienii merg la urne pentru a lua o decizie importanta: ar trebui sa ramana partea Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord sau sa devina un stat suveran independent? Scotia ar putea deveni astfel cel mai nou stat independent din lume, dupa cazul Sudanului de Sud si cel al Kosovo.
Va avea insa Scotia aceeasi soarta precum toate celelalte natiuni tinere ale lumii? Poate ca da sau poate ca nu. Urmatorul slide evidentiaza faptul ca fiecare situatie a fost unica si nu se poate face o paralela intre Scotia de astazi cu Slovacia sau Timorul de Est, de exemplu. Chiar si asa, istoria ne arata ca granitele se schimba mult mai des decat am putea aprecia si probabil ca va dura ceva timp pana cand lucrurile se vor aseza in "noua Scotie".
Ianuarie 1993 - Republica Ceha si Slovacia
La 1 ianuarie 1993, Cehoslovacia, formata politic la finele Primului Razboi Mondial, a fost scindata de catre Parlament in doua tari: Republica Ceha si Slovacia. Dupa ce "Revolutia de catifea" a incheiat regimul comunist, a fost asa-numitul "Divort de catifea".
Desi au existat anumite "regrete" pe scara larga, punctul de vedere contemporan este ca "despartirea" a fost un succes. Ambele tari au aderat la Uniunea Europeana (Slovacia a aderat chiar la euro) si au avut in mare parte o economie stabila, uneori infloritoare, de la proclamarea independenței.
Aprilie 1993 - Eritrea
Organizația Natiunilor Unite a stabilit Eritreea drept o regiune autonoma in cadrul Etiopiei in 1952. Cu toate acestea, atunci cand Etiopia, sub imparatul Haile Selassie, a anexat regiunea in 1962, s-a declansat un razboi civil care a durat 30 de ani. In 1991, Frontul Popular de Eliberare din Eritreea (EPLF) a alungat fortele etiopiene, iar la 27 aprilie 1993, tara si-a declarat independenta dupa un referendum.
De la declararea independentei, au existat o serie de dispute cu Etiopia, inclusiv un razboi de frontiera in 1998, care a durat mai mult de doi ani. In acest timp, tara a fost condusa de un presedinte, Isaia Afwerki, care a fost foarte criticat pentru politici de stat represive. Ca urmare, Eritrea a fost numita drept "Coreea de Nord a Africii".
Matej Hudovernik / Shutterstock.com
Octombrie 1994 - Palau
Palau, aflata din punct de vedere geografic in grupul de insule denumit Micronesia in vestul Oceanului Pacific, reprezinta patria a putin peste 21.000 de oameni care traiesc raspanditi pe 250 de insule. A devenit independentã la 01 octombrie 1994, la 15 ani dupa ce a decis impotriva aderentei politice la Micronezia din cauza diferentelor culturale si lingvistice.
Insulele care alcatuiesc Palau a trecut prin mai multe maini coloniale a lungul anilor, inainte de a deveni administrata de catre Statele Unite, dupa al doilea razboi mondial. Statele Unite ofera ajutor financiar si pastreaza autoritatea militara. Tara este una dintre cele mai bogate state insulare din Pacific si este cunoscuta pentru industria turismului.
Mai 2002 - Timorul de Est
Timorul de Est si-a declarat independenta la 20 mai 2002, desi ideea separatiei de Indonezia era mult mai veche. Populatia a respins inainte de 2002 o propunere de "autonomie speciala" in cadrul Indoneziei, ceea ce a declansat un val de violente intre militiile pro-indoneziene si protestatari.
Potrivit unui raport al ONU din 2006, fortele indoneziene au ucis in mod direct sau indirect, peste 180.000 de oameni in Timorul de Est, dupa ce au invadat aceasta tara, atunci cand fortele coloniale portugheze au plecat in 1975. Situatia din Timorul de Est a tinut prima pagina a ziarelor din intreaga lume din 1991, cand de cel putin 250 manifestanti pro-independenta au fost impuscati. Cu toate acestea, Timorul de Est s-a bucurat de profituri uriase din rezervele sale de petrol, ceea ce a generat o crestere economica substantiala.
Junie 2006 - Muntenegru si Serbia
Serbia si Muntenegru formau un singur stat dupa prabusirea Iugoslaviei in 1991, dar cele doua natiuni s-au scindat in cele din urma. Muntenegru sia- declarat independenta in urma unui referendum din 21 mai 2006, unde peste 55% a optat sa puna capat relatiilor cu Serbia. La 3 iunie, Muntenegru si-a declarat independenta. Cateva zile mai tarziu, a urmat si Serbia.
De la declararea independentei, Muntenegru a solicitat sa adere la UE, a aderat la Organizatia Mondiala a Comertului si si-a reabilitat monarhia aflata multa vreme in exil. In general, evolutia sa economica de la proclamarea independentei a fost pozitiva, scrie publicatia citata.
Februarie 2008 - Kosovo
Kosovo si-a declarat independenta fata de Serbia pe 17 februarie 2008. Tara a fost administrata de catre Organizatia Natiunilor Unite din 1999, cand NATO a bombardat Serbia si l-a fortat apoi pe presedinte Slobodan Milosevic sa-si retraga trupele din provincia divizata etnic. Independentei i s-a opus Rusia, care a avertizat cu alte miscari separatiste, si Serbia, care si-a exprimat temerile pentru etnicii sarbi.
Dupa independenta, Kosovo nu a fost evitata de probleme: tensiuni etnice si crima organizata au ramas, in timp ce economia tarii este insuficient dezvoltata (rata somajului in 2014 este de 45%).
Julie 2011 - Sudanul de Sud
Sudanul de Sud si-a declarat independenta fata de Sudan pe 9 iulie 2011, dupa un razboi civil sangeros cu nordul etnic arab, care a durat cateva decenii. La vot, aproape 99% dintre alegatori au optat pentru independenta in cadrul unui referendum, iar noua tara a fost recunoscuta rapid de comunitatea internationala. Statele Unite au jucat un rol-cheie in afirmarea independentei Sudanului de Sud.
Cu toate acestea, de la dobandirea independentei, Sudanul de Sud s-a confruntat cu o serie de probleme, care reprezinta consecinta a doi factori: rata inalta a saraciei si miscarile politice pe baza de etnie. La acestea se adauga vaste resursele naturale, in mare parte neexploatate. Ca urmare Sudanul de Sud a fost asaltata de luptele politice interne in ultimii ani. In prezent, Sudanul de Sud se afla de noua luni intr-un razboi civil care a dus la relocarea a un milion din cei 11 milioane de persoane care locuiesc in tara africana, in timp ce foametea ar putea cauza decesul a peste 50.000 de copii inainte de sfarsitul anului.
Referendum pe tema independentei Scotiei
Scotienii au ocazia istorica, joi, sa-si recapete independenta pierduta acum trei secole, printr-un referendum ce ar putea provoca o formidabila unda de soc, o victorie a sustinatorilor independentei putand conduce la destramarea Marii Britanii. "Trebuie ca Scotia sa devina o tara independenta?". Aceste cuvinte ar putea sa schimbe din nou cursul unei saga razboinice, dintre scotieni si vecinii lor de la sud, pe 18 septembrie.
La sfarsitul campaniei, sondajele mizeaza pe rezultate foarte stranse. Dupa ce a dominat timp de doi ani, tabara unionistilor este urmata indeaproape de sustinatorii independentei, inregistrand un avans mediu de doua puncte procentuale, situat in interiorul marjei de eroare. Intr-o Scotie impodobita cu steaguri alb-albastre, dezbaterea este atat de intensa incat autoritatile asteapta o participare de aproximativ 80%.
Scrutinul este deschis celor 4,2 milioane de alegatori care traiesc pe teritoriul scotian, la Edinburgh, capitala, Glasgow, in Highlands, la Aberdeen, portul petrolier, pe Insulele Shetland si pe alte aproximativ 660 de insulite. Scotia reprezinta 8,3% din populatia Marii Britanii, o treime din suprafata acesteia si 9,2% din Produsul Brut Intern (BIP) britanic. Deci, o minoritate va decide soarta intregului din care fac parte Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord.
Triumful sustinatorilor independentei va da semnalul de inceput al celor 18 luni de negocieri dure asupra conditiilor divortului. Pana la data extrem de simbolica, prevazuta in vederea proclamarii independentei, si anume 24 martie 2016, ziua aniversara a Actului privind Unirea anglo-scotiana, in 1707.
Shutterstock / Detail of original Scottish kilts
Osetia de Sud si Quebec
In Marea Britanie, o mana de deputati galezi, englezi si nord-irlandezi revendica, de asemenea, deja o autonomie compatibila cu cea a scotienilor. In Europa, catalanii, bascii, flamanzii si chiar si separatistii prorusi din Donbasul ucrainean urmaresc cu un interes extrem de puternic partida care se joaca la Edinburgh.
Mai spre est, in Caucaz, Osetia de Sud, o regiune separatista din Georgia, si-a declarat independenta in 1990, dar numai dupa razboiul dintre Rusia si Georgia, din 2008, Rusia si un numar mic de alte tari (mai ales Nicaragua si Venezuela), au recunoscut independenta acesteia. Regiunea nu este recunoscuta pe scara larga si este vazuta ca una dintr-un numar mare de "zone gri" sau "conflicte inghetate" din spatiul post-sovietic. Incepand cu anul 2008, Osetia de Sud s-a luptat cu probleme economice si diviziunile politice au dus la situatii tensionate.
Se intampla totusi si la case mai mari! In regiunea Quebec din Canada a avut loc un referendum cu privire la independenta fata de tara nord-americana in 1995. Cei care au votat "Nu" au castigat cu o mica marja. Acesta a reprezentat al doua incercare a provinciei de a obtine independenta (prima a fost in 1980).
In pofida esecului, miscarile separatiste din Quebec nu au disparut. Situatia a avut un numar mare de similitudini cu votul scotian si, ca urmare, un numar mare de sustinatori ai suveranitatii din Quebec au calatorit in Scotia pentru a observa votul de joi, cu speranta ca vor putea contribui cu idei la cauza lor.
IgorGolovniov / Shutterstock.com