19 Februarie 2016

Antoniu Obancia, partener Zamfirescu Racoti & Partners: Solutionarea amiabila in cauzele penale. Optiune sau miraj



Elementele de noutate aduse de modificarile legislative in materie penala de acum 2 ani, cu impact‎ asupra mediului de afaceri, au fost scaderea pedepselor si posibilitatea impacarii partilor in cazul principalei infractiuni economice, inselaciunea, spune Antoniu Obancia, partener Zamfirescu Racoti & Partners.

Desigur ca, in materie de dauna, impacarea intervine pe fondul platii despagubirii, acoperirea prejudiciului devenind teren de joc pentru negocieri. De altfel, majoritatea infractiunilor contra patrimoniului, grupate sub titulatura "prin nesocotirea increderii", pot fi urmarite si pedepsite numai la plangerea persoanei vatamate, deci un alt instrument care, prin retragere, implica solutionare amiabila.

Dincolo de detaliile tehnice, trebuie spus ca exista doua categorii de infractiuni: cele care se urmaresc din oficiu, dar in care impacarea stinge actiunea penala, si infractiuni pentru care legea cere plangerea victimei pentru inceperea sau continuarea procesului. In cazul ambelor categorii, materializarea intelegerii duce la stingerea actiunii penale - oprirea procesului, neraspundere penala.

Intre acestea vine varianta medierii, ca o treia posibilitate de solutionare amiabila a unui conflict penal. De exemplu, daca la impacarea partilor, legea de procedura impune un termen-limita (debutul judecatii la prima instanta), recent Inalta Curte de Casatie si Justitie a acordat valente normative unei dezlegari de problema de drept, in sensul ca medierea produce efecte daca intervine pana la judecata definitiva a cauzei in apel. Asadar, cei care au pierdut trenul impacarii mai pot recurge la mediere.

A patra situatie, cu aplicabilitate generala, vizeaza solutionarea amiabila doar a laturii civile, in cazul oricaror infractiuni, oricat de grave. Chiar daca stingerea actiunii civile (prin plata prejudiciului, suma totala sau negociata) nu duce si la oprirea procesului penal, acoperirea prejudiciului este avuta in vedere pentru "o soarta mai buna" in penal.

Din pacate, in cazul evaziunii fiscale, efectul consta doar in reducerea la jumatate a limitelor de inchisoare, fiind eliminata varianta clasarii pentru pagube mai mici de 50.000 Euro si acoperite de inculpat. A disparut si acea "urma" de speranta, ca platind paguba, ramai fara cazier. Ramane doar arta de a incerca o suspendare a executarii, daca te ajuta si alte atuuri procedurale.

‎Iata asadar ca legea permite tot felul de variante care te fac optimist, fie ca-ti vei recupera prejudiciul, fie ca scapi de pedeapsa - depinde de unghiul de vedere. Cu toate acestea, exista o serie de neajunsuri care apar in practica. In principal, la originea blocajelor, sta faptul ca inculpatii acuzati de inselaciune nu-si pot schimba naravul si inclusiv in demersurile de mediere sunt alunecosi, fapt ce confirma pe deplin profilul criminologic al escrocului. ‎O cale de a scapa de acest tablou este doar plata partii pe care inculpatul o crede datorata sau pe care o poate plati, ramanand teren de negociere doar pentru diferenta. Problema din cealalta perspectiva ar fi, in caz de neincheiere a acordului, imaginea de vinovat de care inculpatul nu se mai poate "dezbara", daca va dori sa mearga in cele din urma pe achitare, un miraj paralel.

Dusmanul oricarei variante este nehotararea. Intotdeauna seriozitatea procesuala este de esenta unei pozitii solide.



Citeste si