De cand nu am mai vazut cronicile despre restaurante ale lui Michael Barclay, am incetat sa mai citesc asa ceva in presa bucuresteana. Mi-am zis ca mai bine le scriu singur si mi le citesc pe ale mele, daca nu o sa am altceva mai bun de facut. Am luat multe tepe memorabile in urma unor astfel de “lecturi”. Cum eu sunt foarte pofticios si ma gandesc toata ziua numai la mancare, de cate ori imi cadeau ochii pe cate un articol afrodisiac despre un restaurant, ma suiam repede in masina si ma duceam glont acolo.
