GALERIE FOTO | Hanul cu Tei, unul dintre cele mai cunoscute imobile din Capitală, scos la vânzare pentru 1,6 milioane de euro

În prezent, Hanul cu Tei este dedicat evenimentelor corporate și private pe care le găzduiește în trei mari zone – centru de conferințe, recepția-foyer și salonul de evenimente.

Spațiul pentru evenimente de business sau culturale este modern, luminos și impecabil amenajat pentru cerințele prezentului (are o capacitate de până la 300 de persoane și este dotat cu internet wi-fi de mare viteză, Video Wall Display, flip chart-uri și sisteme de sonorizare profesionale).

În schimb, salonul de evenimente păstrează accente ale trecutului prin candelabre somptuoase, capiteluri reinterpretate și piesele de boiserie ce încapsulează rafinamentul de modă veche.

Spectaculoasă prin contrastul dintre scaunele ultramarin, mesele de sticlă și oglinzile casetate această sală reia discret motivul englezesc mult mai prezent în zona de recepție. Sala este deservită de o bucătărie proprie utilată cu echipamente moderne.

Clădirea vine pe un teren de 247 mp, iar suprafața construită este 1.490 mp. Suprafața utilă este de 933 mp, distribuiți la parter, etaj și mansardă.

Cea care păstrează farmecul vechiului han este curtea interioară, prin ușile pe care micii comercianți le țin deschise ca niște brațe primitoare, dornice să își arate comorile.

Cândva aici erau tei maiestuoși care umbreau curtea, numele proprietății venind de ei. Atanasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici sunt cei care au construit în 1833 acest han, având deja prăvălii pe terenul pe care l-au extins cumpărând de la vecini.

„Au construit în locul lor, din temelie, și în perfectă tovărășie, Hanul cu Tei, sau după cum spuneau ei bezestenul, din ulița cea mare a Marchitanilor (strada Lipscani) ce se vede însemnat cu mărcile (inițialele) noastre deasupra amîndorora porților, cu toată cheltuiala de tovîrășie pă din două, frățește, un ban și un ban, de la urzire (început) și pînă la sfîrșit de cheie” scrie Constantin Bacalbașa în „Bucureștii de altădată”.

Buna tovărășie, ale cărei inițiale se văd și azi, nu a durat mult căci, în 1835, hanul este partajat, fiecare proprietar primind câte 14 prăvălii și două magazii. Au păstrat în comun doar „umblătoarea (toaleta) și odaia în care locuiește îngrijitorul hanului”.

În timp, prăvăliile vor continua să își schimbe stăpânii și să își închidă bine porțile noaptea pentru a-și păzi călătorii și negustorii, după cum scrie același Bacalbașa: „prăvăliile erau de o parte și de alta, iar între ele o stradă, care pînă în 1916 era pavată cu piatră de rîu”.