Internetul ca masina de produs bani

S-a vorbit foarte mult �n ultima vreme despre Internet si despre controlul pe care Statele Unite ale Americii �l exercita asupra lui. S-au scris mii de articole ce relatau �ncercarea Organizatiei Natiunilor Unite de a prelua controlul asupra Internetului de la guvernul american. Unii au avansat chiar ipoteza �nfiintarii unui Internet paralel, care sa functioneze ca o contrapondere la pozitia dominanta a SUA asupra Internetului clasic.

Cu toate acestea, pastr�nd principiul �Cainii latra, ursul trece�, Internetul si-a vazut de drum, fara sa-i pese de sedintele ONU sau de miile de critici lansate din toate colturile lumii. �n timp ce dumneavoastra cititi acest articol, la Vancouver se pun bazele unui nou acord �ntre actorii Internetului modern, acord prin care starea actuala a lucrurilor se va mentine cel putin p�na �n 2012. Care sa fie oare motivul pentru care se pastreaza o situatie at�t de criticata de presa mondiala? Cititorul poate deveni confuz atunci c�nd singurele fapte care i se prezinta sunt cele clasice: �Guvernul american are o strategie prin care controleaza lumea, si Internetul nu este dec�t un alt capitol al acestei strategii�. Realitatea e putin mai complexa: Internetul e o megaafacere. Cine controleaza Internetul incaseaza bani din �nimic�.

Povestea din spatele povestii

Internetul �si fundamenteaza functionarea pe un sistem denumit DNS (domain name system). Acesta este �n principiu o �carte de adrese� (similara cartii de telefoane), cu ajutorul careia computerele pot comunica �ntre ele �n Internet. Fiecare adresa este compusa din doua elemente: un nume de domeniu, de genul �sfin.ro�, si un IP care identifica unic fiecare computer �n retea. Atunci c�nd un utilizator doreste sa acceseze un anumit website, computerul sau va identifica adresa corespunzatoare acelui domeniu, dupa care va contacta computerul pe care este gazduit website-ul �n cauza.

Datorita faptului ca adresele resurselor din Internet trebuie sa fie unice pentru ca acesta sa functioneze, este necesar sa existe un sistem centralizat de �cuplare� a numelor de domenii cu IP-urile corespunzatoare. La �nceputuri, aceasta �carte de telefoane� a fost gestionata, sub coordonarea atenta a guvernului american, de un grup de voluntari, National Science Foundation (NSF). �n 1992, NSF a solicitat ajutorul unei companii private, Network Solutions, care sa gestioneze si sa mentina �n functiune bazele de date referitoare la domeniile �.com�, �.org� si �.net�. La acel moment, Network Solutions a devenit singura companie care putea �nregistra noi nume de domenii cu terminatiile �n cauza.

De la ajutor la monopol

Cresterea exploziva a Internetului a schimbat destul de cur�nd aceasta situatie. Schimbarile ce aveau sa vina se datorau �n mare parte cererilor tot mai numeroase de �nregistrare de domenii, dar si disputelor frecvente �ntre detinatorii de marci �nregistrate si persoanele care �nregistrau nume de domenii contin�nd acele marci pentru a obtine profituri serioase din v�nzarea lor. Guvernele unor state europene au �nceput sa manifeste �ngrijorare pentru monopolul american asupra numelor de domenii. Prin urmare, atunci cand a expirat �ntelegerea cu Network Solutions, �n iunie 1997, Departamentul de Comert al SUA (care preluase administrarea de la NSF) si-a anuntat intentia de a �delega� managementul DNS-ului. Aceasta s-a materializat �n 1998, c�nd administrarea DNS-ului a revenit unei organizatii non-profit, ICANN (Internet Corporation For Assigned Names And Numbers).

A urmat apoi �indulcirea� monopolului Network Solutions (cunoscuta �n prezent sub numele VeriSign) asupra �nregistrarii numelor de domenii �.com�, �.net�, �.org�. �n prezent, o companie poate fi acreditata de ICANN sa desfasoare activitati de �nregistrare de top level domains (�.com�, �.net�, �.org� etc.) daca parcurge un anumit proces de acreditare. Aceeasi companie trebuie sa plateasca apoi un anumit pret catre VeriSign pentru fiecare nume de domeniu �nregistrat.
Sa retinem, asadar, cei trei mari actori care au jucat rolul de administratori ai Internetului modern: guvernul american (prin Departamentul de Comert), ICANN si VeriSign (fosta Network Solutions).

Spre dezmembrarea ICANN?

De-a lungul anilor, fiecare dintre aceste entitati a fost supusa unor critici vehemente. ICANN a fost acuzata ca nu mai are nimic �n comun cu principiile dupa care s-a organizat. Nu mai �ntruneste conditiile de la infiintarea ei ca si organizatie non-profit. Nu mai reprezinta cetateanul de r�nd atunci c�nd �si stabileste prioritatile si �ncheie colaborari prin care se creeaza ori mentin monopoluri. Recenta sedinta ONU privind controlul Internetului avea sa fie, �n opinia unora, primul pas �n dezmembrarea ICANN.

Colaborare cu nabadai

Partenerii ICANN si VeriSign nu au avut o relatie lipsita de animozitati. Dovada concludenta �n acest sens o constituie serviciul Site Finder, lansat de VeriSign �n 2003. Prin intermediul acestuia, utilizatorii care scriau gresit numele de domenii �.net� sau �.com� erau ghidati spre alte website-uri. La scurta vreme dupa lansarea serviciului, ICANN, supus presiunilor pietei, a solicitat VeriSign sa suspende functionarea acestuia. Urmarea fireasca a fost un proces intentat de VeriSign partenerului sau ICANN.

A urmat o perioada de timp �n care unii analisti prevedeau �ncetarea colaborarii dintre cele doua entitati odata cu finalizarea acordului �nca �n vigoare p�na �n anul 2007. Cu toate acestea, ICANN si VeriSign au ales sa continue colaborarea p�na �n 2012. Cel putin, aceasta este propunerea inclusa pe ordinea de zi a sedintei consiliului de conducere al ICANN, ce are loc �n aceste zile la Vancouver.

Concesii de dragul profitului

Ambele parti au facut concesii. VeriSign a admis faptul ca va anunta ICANN despre orice gen de serviciu nou pe care urmeaza sa-l lanseze. �n acest fel, se pot evita viitoare conflicte de genul celui generat de Site Finder. �n schimb, ICANN a oferit VeriSign dreptul exclusiv de a administra domeniile �.com� pentru o perioada de cinci ani, o miscare pe care multi dintre criticii fenomenului o asociaza cu �ntarirea pozitiei monopoliste a VeriSign, cu efecte importante asupra costurilor platite de utilizatorul obisnuit de Internet. VeriSign a primit, de asemenea, dreptul de a continua administrarea numelor de domenii �.net�.

Potrivit negocierilor dintre parti, VeriSign va putea creste preturile pentru numele de domenii �.com� cu p�na la 7% pe an, �ncepand din 2007. �n acest moment, pretul perceput de VeriSign pentru un nume de domeniu �.com� este de 6 dolari. �ntelegerea �n curs de negociere are �n vedere si cresterea taxelor platite de intermediari pentru fiecare tranzactie (�nregistrare, re�nnoire sau transfer al unui nume de domeniu). �n prezent, aceasta taxa fixa este de 25 centi, iar cresterea ar urma sa o aduca la 50 de centi p�na �n iulie 2007.

Mai mult, VeriSign primeste dreptul de prima optiune pentru re�nnoirea acordului �ncep�nd cu 2012.

Apar noi procese

Companiile care v�nd si intermediaza v�nzarea numelor de domenii, (reunite sub titulatura World Association of Domain Name Developers) au introdus recent doua actiuni �n justitie la o instanta din San Jose, California. Actiunile au drept tinta compania VeriSign, pe care o acuza de practici anticoncurentiale �n materia stabilirii preturilor domeniilor �.com�.

Potrivit purtatorului de cuv�nt al ICANN, aceste actiuni �n instanta au rolul de a influenta opinia publica tocmai in momentul in care au loc dezbaterile publice de la Vancouver asupra acordului de prelungire a colaborarii dintre ICANN si VeriSign.