Mont Blanc sau vacanta la -15 grade care te face sa iti depasesti limitele

1. Destinatia preferata...De ce?

Mont Blanc. Pentru ca dintre toate evadarile de vacanta, a fost cea care m-a invatat cele mai multe lucruri despre mine si care m-a resetat. Odata cu aceasta expeditie, mi-am confirmat in alt context decat cel cu care eram obisnuita, cat este de important sa ai un echilibru intre fizic, mental si emotional. Cum poti motiva un om care cedeaza fizic si psihic, sa o ia de la capat si cat de mult s-a bucurat sufletul meu cand am reusit asta. Cat de mult am apreciat o mana intinsa si un cuvant de incurajare atunci cand mi-a fost mai greu. Cat de important este sa fii riguros, dar si realist in acelasi timp. La plecare rucsacii mei erau impecabil organizati. La intoarcere era un haos total. Dar mi-am atins obiectivul cu succes.

2. Trei motive pentru care ar trebui sa mergem in acest loc.

I. Proba limitei. Am simtit nevoia unei motivatii in a-mi depasi limitele pe care fiecare din noi ni le impunem, constient sau nu. Am vrut sa imi dovedesc ca ceea ce le spun altora, in calitatea mea de consultant antreprenor, pot ilustra pe viu, prin exemplul personal, si pot duce lucrurile la un nivel de care nici eu nu sunt constienta la momentul in care iau decizia. In expeditie am avut momente in care m-am intrebat ce caut acolo. M-am indoit de capacitatea mea de a discerne ceea ce pot si nu pot face. De fapt, m-am indoit de orice capacitate.

Au fost momente in care a trebuit pur si simplu sa ma adaptez la ceva ce nu am trait pana atunci: am dormit pe jos in sala de mese a unui refugiu. Am stat nemancata peste 12 ore. Am acceptat privirile si rasetele superioare ale celor mai experimentati, am plans, am ras cu lacrimi, am cunoscut oameni minunati, cu caractere exceptionale, am judecat si criticat, am vrut sa chem un elicopter care sa ma aduca inapoi, acasa, la familia mea. Dar m-am bucurat de fiecare clipa, de fiecare pas pe care l-am facut ca sa imi ating obiectivul. M-am oprit la din 10 in 10 minute ca sa privesc peisajul coplesitor. Sa il integrez in fiinta mea si sa fiu fericita.

II. Nevoia de inspiratie. Am invatat ca daca nu ai aspiratii inalte, macar de la an la an, in final ajungi sa nu te pretuiesti ca si individ, sa nu te privesti ca facand diferenta in lumea care te inconjoara si sa te limitezi la constiinta tribala care iti impune un anumit comportament.

III.. Lectia coerentei si a intregului. La mii de kilometri de casa si de businessul pe care il conduc, expeditia din Mont Blanc m-a facut sa vad totul in alta lumina. Iat-o: viata pe care o traiesti intr-un business, etapele prin care treci, nu sunt inventate de nimeni. Sunt tone de carti in care autorii elaboreaza teorii si indica cum, de ce si in ce fel ar trebui sa te comporti ca sa iti mearga bine in viata profesionala sau in viata "privata". De fapt lucrurile sunt foarte simple; este viata pe care o traim.

Tu esti cel mai bun profesor. Tu este cel mai bun teoretician si cel mai bun la pus in practica.

Viata profesionala si viata care ne integreaza sinele (si zic eu ca ar trebui sa ne defineasca personalitatea), nu sunt paralele. Au aceleasi etape. Doar noi le separam si le vedem intr-un plan paralel. Am obiective la serviciu, dar nu si in viata personala. Am aspiratii in viata personala, dar nu si la serviciu. Am o vointa pe care o "accesez" doar la serviciu, nu si atunci cand mi-ar placea sa plantez plante exotice in balcon. Asta este usor extrem si s-ar putea sa ma bucure. Glumesc ! :-)

La serviciu ”nu am timp” sa termin taskurile. In concediu ”am timp” sa vizitez tot ce mi-am propus sa vizitez. Sau invers? Cand sunt acasa stiu clar cum sa fac lucrurile sa se intample. La serviciu stiu sigur ”cum nu se poate”. Sau invers? Cum as putea sa invat mai bine sa indeplinesc obiectivele de la serviciu, decat prin trairile si experientele proprii?

---

3.Cea mai buna perioada in care putem vizita aceasta destinatie

Vara e recomandabil. Grupul organizat de Extreme Travel a fost gata de ascensiune in iulie. Am plecat de la 30 de grade, de la tricouri lejere si pantaloni scurti si am ajuns la -15 grade, sub rafale de vant crancen, care te retezau si te faceau sa simti frigul cu o intensitate incredibila.

4. Felul de mancare traditional care v-a placut cel mai mult... De ce?

Conserva de peste si fiecare cu ce avea de acasa. Surprinzator sau nu, pe Mont Blanc nu-ti prea e foame. Altitudinea iti taie pofta de mancare sau cel putin asa s-a intamplat in cazul meu. Provocarea in escaladare e mai degraba hidratarea. In fiecare seara cand ajungeam la refugiu tot ce-mi doream era un litru de apa si o Coca-Cola mica. Am trait patru zile cu fructe confiate, alune si apa. Mancarea e scumpa, greu de gasit si deloc savuroasa.

---

5. Cea mai placuta amintire din acest loc

Desi asteptarile celorlalti sunt legate de prezenta pe varf, cel mai interesant pentru tine, ca participant, e parcursul, efortul depus si felul in care depasesti toate provocarile la care esti supus in acest teritoriu care te scoate integral din zona de confort.

6. V-ati muta acolo? De ce da, de ce nu.

E cam greu sa te muti acolo, desi odata ce ai prins gustul nu se stie niciodata...Si ca sa-mi argumentez raspunsul pana la capat, trebuie sa va spun ca dupa ce am coborat, mi-am zis ca ”nu stiu cand voi mai repeta o experienta de gen”, care pare sa fie facuta odata in viata. La nici o luna de la ascensiune, am inceput sa ma gandesc la Kilimanjaro.

---

7. Cum caracterizati localnicii in comparatie cu alte tari

Pe Mont Blanc intalnesti oameni de toate natiile si e un spectacol sa-i descoperi. La drept vorbind nu francezii sunt localnicii, ci intreg amalgamul de montagnarzi veniti din toate colturile lumii. Asiaticii erau un spectacol in sine: se catarau ca niste capre de munte, in tenisi, tricouri si pantaloni scurti, in vreme ce noi eram blindati cu echipamente. Cea mai frumoasa surpriza insa a fost intalnirea cu romani de o calitate aparte.

8. Recomandari de suveniruri.

Cel mai comun suvenir dintr-un teritoriu cu zapada, pietre, piscuri si nori raman fotografiile. Cu toate acestea, oricat de frumoase ar fi ele si oricat de performante ar fi aparatele pe care le-ai putea folosi, nimic nu reuseste sa transmita senzatia unica pe care o ai ca privitor.

---

9. Cea mai importanta recomandare pentru acest loc.

Sa fii pregatit pentru orice, sa ai totul in cantitati mici ca sa nu cari inutil, sa te pregatesti fizic inainte si sa nu ai foarte multe asteptari.

Si mai e ceva important: sa-ti iei timp sa savurezi experienta pe toate planurile. Pentru ca sunt foarte multi cei care iau expeditia pe Mont Blanc drept o provocare fizica, si nu mai au ragazul de a-si trage sufletul, de a se uita in jurul lor si de a savura peisajul, care e impunator. Ganditi-va la urmatoarea secventa: iti iei ochii de la traseu, privesti in jos si vezi cum lasi norii in urma. Cat de des ai sansa unui astfel de moment?

Foarte multi, din dorinta de a ajunge in varf, uita de secundele de revelatie pe care ti le ofera peisajul.

10. Care este bugetul de care avem nevoie pentru o petrece o saptamana in acest loc?

N-as recomanda chiar o saptamina. 4 zile sunt suficiente. Echipamentul costa cel mai mult, dar merita sa-l achizitionezi, mai ales daca iti propui sa faci si alte de ascensiuni. Intreaga expeditie a fost in jur de 3000 de euro.

---