12 Septembrie 2006
Sa transformam Dobrogea in pasalac!
Suspinam nostalgic dupa vremurile in care litoralul nostru era luat cu asalt de batalioane de nemti si de regimente de suedeze. Si ne uitam cu jind dupa avioanele care zboara spre Antalya sau, mai nou, aterizeaza la Varna. Ne indignam ca romanii trec in numar din ce in ce mai mare granita in vacante si ca la Nisipurile de Aur sau la Albena vara asta s-a vorbit romaneste.
Dar ne facem ca nu vedem problema fundamentala a litoralului romanesc: desi a fost croit pentru turism de masa, asa cum se intampla inclusiv in „Epoca de Aur“, ofera servicii „elitiste“, adica scumpe si proaste. Acesta este motivul pentru care, in afara de luna august, pe plajele noastre sufla vantul. Iar Vantu adie doar in Creta sau in Delta...
Diferenta dintre all-inclusive si all-exclusive
Daca rasfoim ofertele agentiilor de turism, primul lucru care ne sare in ochi este acela ca sejururile in Turcia, dar mai nou si in Bulgaria, au la baza sistemul all-inclusive, in timp ce destinatiile de pe litoralul nostru - ioc. Sa fie chiar atat de mare filosofia? Evident, nu. Raspunsul este in alta parte. Principala caracteristica a acestui sistem este aceea ca permite acordarea vacantei dupa bugetul personal al fiecaruia. Practic, ai totul platit, iar eventualele cheltuieli suplimentare tin de capricii de moment, in niciun caz indispensabile unui sejur reusit. Adica daca platesti 400 de euro pentru o saptamana, poti sa te intorci linistit acasa cu suta de euro cu care ai plecat in buzunar, pentru cheltuieli neprevazute. Nu vei avea nicio frustrare si, mai ales, te intorci cu sentimentul ca ai primit exact serviciile pentru care ai platit. Si ca nimeni nu a incercat macar sa te „faca“ la buzunar.
Daca facem o socoteala simpla, sistemul all-inclusive este in mod evident mai avantajos decat cel clasic, in cazul unui consum similar. Doar contravaloarea berilor, sucurilor sau inghetatelor consumate de o familie in perioada unei vacante, daca ar fi platite separat, ar acoperi o parte insemnata a unui sejur all-inclusive. Ca sa nu mai vorbim de mesele mai mult decat copioase de care beneficiaza turistii, in general 24 de ore din 24.
Dar marele avantaj al unui astfel de complex turistic este altul: izolarea. Conceputa de operatori pentru a evita situatiile in care alti turisti, neplatitori, ar putea beneficia de serviciile oferite, izolarea ofera si un alt beneficiu pentru turisti - asigurarea unei permanente atmosfere de vacanta, datorata, in mare masura, lipsei interactiunii cu elementele „bastinase“. Sa nu ne facem iluzii! In renumita zona Antalya din Turcia, in momentul in care iesi pe poarta unui complex de 5 stele dai, ca si la noi, peste gunoaie, cosmelii, cersetori, scandalagii, smecheri locali, soferi dementi. Numai ca sejurul este proiectat in interiorul complexului, unde ai tot ce-ti trebuie, astfel ca nu esti nevoit sa dai ochii cu toate acestea.
Nu in ultimul rand trebuie spus ca, in momentul alegerii unui sejur pe litoralul turcesc, informatiile disponibile sunt mai mult decat suficiente din punct de vedere cantitativ si, mai ales, sunt oneste. Cu alte cuvinte, nu risti sa alegi un hotel vizionand niste fotografii incantatoare, iar la fata locului sa te trezesti ca, de fapt, se afla nu la 30 de metri de plaja, ci la 300, sau ca in vecinatate tocmai s-a deschis un santier, sau ca in locul fantanii arteziene de la intrare a aparut o pancarta galbena prin care primarul din Antalya se vaita ca din cauza kurzilor nu poate asigura securitatea turistilor.
Distractiile lor, tristetile noastre
Adversarii sistemului all-inclusive sustin, de obicei, ca hotelurile care adopta acest sistem sunt, de fapt, „inchisori de lux“, in care turistii sunt tinuti „prizonieri“ si distrati „cu forta“ in-
tr-un mod potrivit mai degraba copiilor de gradinita. Un sambure de adevar exista in acest enunt, dar trebuie spus ca programul de entertainment este facultativ. Daca vrei sa faci plaja in liniste, te duci pe malul marii, caci tambalaul de peste zi se desfasoara la piscina. La Mamaia, oriunde te-ai duce, receptionezi simultan manelele de la cel putin trei terase invecinate.
Daca vrei sa faci o tura cu ski-jetul, la exact aceleasi preturi ca la noi, ai la dispozitie o zona delimitata clar si nu esti nevoit sa faci slalom printre copiii aflati la scaldat. In plus, daca vrei parasailing, scuba-diving sau orice alt capriciu nautic, ai totul la dispozitie. La Mamaia poti sa scoti din buzunar 15 RON si sa faci o calatorie cu gondola sau, daca ai tupeu, sa-ti asumi statutul de sardea in „Aqua Park“, unde nu poti patrunde nici macar cu o sticla de apa, fiind obligat sa le faci vanzare negustorilor de acolo, care ofera o gama larga de produse la preturi duble fata de cele de peste gard.
Nu mai vorbim de distractiile nocturne. E posibil sa nu-ti placa spectacolele organizate de hotelurile din Antalya. Sau baia turceasca. Sau mini-discotecile in care vezi, timp de o saptamana, aceleasi „bucati“. Dar ce ofera in plus „libertatea“ din statiunile romanesti? Mii de oameni care, in lipsa de altceva, se plimba pe „strase“ in acordurile stridente ce rasuna de peste tot, sau poate discotecile de fite in care un cocktail costa cat o noapte de cazare la hotel. Asta ca sa mentionam doar doua extreme elocvente.
Cata vreme faleza din Mamaia nu se va ridica la nivelul celebrei „Croisette“ din Cannes, iar Cazinoul din Constanta nu se ridica la nivelul celui din Monte Carlo decat, poate, la nivel arhitectonic, va trebui sa ne resemnam cu statutul de destinatie pentru turismul de masa. Ceea ce presupune o redimensionare drastica a raportului pret-calitate, eventual dupa modelul bulgar si renuntarea la actualul sistem „all-exclusive“ in favoarea celui verificat - all-inclusive. Sau poate transformarea Dobrogei in pasalac, pentru ca urmasii otomanilor stiu sa scoata bani si din piatra seaca in turism. La propriu si la figurat.
Turcu’ plateste!
Un sejur de 10 zile in Antalya, in august (varful sezonului), la un complex ultra all-inclusive (UAI) de lux costa 1.000 de euro de persoana. Servicii oferite:
- transport cu avionul (charter) si taxa de aeroport (75 dolari)
- transferuri aeroport-hotel-aeroport
- cazare in camera dubla cu aer conditionat, minibar, baie cu cada, TV satelit, mini-safe, uscator de par, schimbarea zilnica a lenjeriei etc.
- trei mese principale in sistem open-buffet, plus gustari 24/24
- bauturi la discretie din toata gama, indigene si din import, cu exceptia whisky-urilor vechi de peste 12 ani, coniacurilor VSOP si a vinurilor de vinoteca
- sauna, baie turceasca, fitness
- sporturi nautice fara motor, tenis, baschet, darts, tir cu arcul, tenis de masa, biliard
- sezlonguri cu saltea, prosoape de plaja
Daca scadem din costul sejurului transportul, cu suma ramasa, 675 euro, se poate achizitiona un weekend intr-un hotel care ofera un grad similar de confort pe litoralul romanesc.
Dar ne facem ca nu vedem problema fundamentala a litoralului romanesc: desi a fost croit pentru turism de masa, asa cum se intampla inclusiv in „Epoca de Aur“, ofera servicii „elitiste“, adica scumpe si proaste. Acesta este motivul pentru care, in afara de luna august, pe plajele noastre sufla vantul. Iar Vantu adie doar in Creta sau in Delta...
Diferenta dintre all-inclusive si all-exclusive
Daca rasfoim ofertele agentiilor de turism, primul lucru care ne sare in ochi este acela ca sejururile in Turcia, dar mai nou si in Bulgaria, au la baza sistemul all-inclusive, in timp ce destinatiile de pe litoralul nostru - ioc. Sa fie chiar atat de mare filosofia? Evident, nu. Raspunsul este in alta parte. Principala caracteristica a acestui sistem este aceea ca permite acordarea vacantei dupa bugetul personal al fiecaruia. Practic, ai totul platit, iar eventualele cheltuieli suplimentare tin de capricii de moment, in niciun caz indispensabile unui sejur reusit. Adica daca platesti 400 de euro pentru o saptamana, poti sa te intorci linistit acasa cu suta de euro cu care ai plecat in buzunar, pentru cheltuieli neprevazute. Nu vei avea nicio frustrare si, mai ales, te intorci cu sentimentul ca ai primit exact serviciile pentru care ai platit. Si ca nimeni nu a incercat macar sa te „faca“ la buzunar.
Daca facem o socoteala simpla, sistemul all-inclusive este in mod evident mai avantajos decat cel clasic, in cazul unui consum similar. Doar contravaloarea berilor, sucurilor sau inghetatelor consumate de o familie in perioada unei vacante, daca ar fi platite separat, ar acoperi o parte insemnata a unui sejur all-inclusive. Ca sa nu mai vorbim de mesele mai mult decat copioase de care beneficiaza turistii, in general 24 de ore din 24.
Dar marele avantaj al unui astfel de complex turistic este altul: izolarea. Conceputa de operatori pentru a evita situatiile in care alti turisti, neplatitori, ar putea beneficia de serviciile oferite, izolarea ofera si un alt beneficiu pentru turisti - asigurarea unei permanente atmosfere de vacanta, datorata, in mare masura, lipsei interactiunii cu elementele „bastinase“. Sa nu ne facem iluzii! In renumita zona Antalya din Turcia, in momentul in care iesi pe poarta unui complex de 5 stele dai, ca si la noi, peste gunoaie, cosmelii, cersetori, scandalagii, smecheri locali, soferi dementi. Numai ca sejurul este proiectat in interiorul complexului, unde ai tot ce-ti trebuie, astfel ca nu esti nevoit sa dai ochii cu toate acestea.
Nu in ultimul rand trebuie spus ca, in momentul alegerii unui sejur pe litoralul turcesc, informatiile disponibile sunt mai mult decat suficiente din punct de vedere cantitativ si, mai ales, sunt oneste. Cu alte cuvinte, nu risti sa alegi un hotel vizionand niste fotografii incantatoare, iar la fata locului sa te trezesti ca, de fapt, se afla nu la 30 de metri de plaja, ci la 300, sau ca in vecinatate tocmai s-a deschis un santier, sau ca in locul fantanii arteziene de la intrare a aparut o pancarta galbena prin care primarul din Antalya se vaita ca din cauza kurzilor nu poate asigura securitatea turistilor.
Distractiile lor, tristetile noastre
Adversarii sistemului all-inclusive sustin, de obicei, ca hotelurile care adopta acest sistem sunt, de fapt, „inchisori de lux“, in care turistii sunt tinuti „prizonieri“ si distrati „cu forta“ in-
tr-un mod potrivit mai degraba copiilor de gradinita. Un sambure de adevar exista in acest enunt, dar trebuie spus ca programul de entertainment este facultativ. Daca vrei sa faci plaja in liniste, te duci pe malul marii, caci tambalaul de peste zi se desfasoara la piscina. La Mamaia, oriunde te-ai duce, receptionezi simultan manelele de la cel putin trei terase invecinate.
Daca vrei sa faci o tura cu ski-jetul, la exact aceleasi preturi ca la noi, ai la dispozitie o zona delimitata clar si nu esti nevoit sa faci slalom printre copiii aflati la scaldat. In plus, daca vrei parasailing, scuba-diving sau orice alt capriciu nautic, ai totul la dispozitie. La Mamaia poti sa scoti din buzunar 15 RON si sa faci o calatorie cu gondola sau, daca ai tupeu, sa-ti asumi statutul de sardea in „Aqua Park“, unde nu poti patrunde nici macar cu o sticla de apa, fiind obligat sa le faci vanzare negustorilor de acolo, care ofera o gama larga de produse la preturi duble fata de cele de peste gard.
Nu mai vorbim de distractiile nocturne. E posibil sa nu-ti placa spectacolele organizate de hotelurile din Antalya. Sau baia turceasca. Sau mini-discotecile in care vezi, timp de o saptamana, aceleasi „bucati“. Dar ce ofera in plus „libertatea“ din statiunile romanesti? Mii de oameni care, in lipsa de altceva, se plimba pe „strase“ in acordurile stridente ce rasuna de peste tot, sau poate discotecile de fite in care un cocktail costa cat o noapte de cazare la hotel. Asta ca sa mentionam doar doua extreme elocvente.
Cata vreme faleza din Mamaia nu se va ridica la nivelul celebrei „Croisette“ din Cannes, iar Cazinoul din Constanta nu se ridica la nivelul celui din Monte Carlo decat, poate, la nivel arhitectonic, va trebui sa ne resemnam cu statutul de destinatie pentru turismul de masa. Ceea ce presupune o redimensionare drastica a raportului pret-calitate, eventual dupa modelul bulgar si renuntarea la actualul sistem „all-exclusive“ in favoarea celui verificat - all-inclusive. Sau poate transformarea Dobrogei in pasalac, pentru ca urmasii otomanilor stiu sa scoata bani si din piatra seaca in turism. La propriu si la figurat.
Turcu’ plateste!
Un sejur de 10 zile in Antalya, in august (varful sezonului), la un complex ultra all-inclusive (UAI) de lux costa 1.000 de euro de persoana. Servicii oferite:
- transport cu avionul (charter) si taxa de aeroport (75 dolari)
- transferuri aeroport-hotel-aeroport
- cazare in camera dubla cu aer conditionat, minibar, baie cu cada, TV satelit, mini-safe, uscator de par, schimbarea zilnica a lenjeriei etc.
- trei mese principale in sistem open-buffet, plus gustari 24/24
- bauturi la discretie din toata gama, indigene si din import, cu exceptia whisky-urilor vechi de peste 12 ani, coniacurilor VSOP si a vinurilor de vinoteca
- sauna, baie turceasca, fitness
- sporturi nautice fara motor, tenis, baschet, darts, tir cu arcul, tenis de masa, biliard
- sezlonguri cu saltea, prosoape de plaja
Daca scadem din costul sejurului transportul, cu suma ramasa, 675 euro, se poate achizitiona un weekend intr-un hotel care ofera un grad similar de confort pe litoralul romanesc.