Hangzhou, orasul-parc al matasii

Numele Hangzhou se citeste Han-ciu, ca un stranut scurt. E la sud de marele Shanghai, în provincia vecina, Zhejiang, si este unul dintre cele mai frumoase orase ale Chinei. L-am cunoscut vara, cand temperatura depaseste 30 de grade, dar umbra racoroasa a copacilor si minunea peisajului fac suportabil acest inconvenient. Niciodata nu este frig la Hangzhou, dar, desigur, primavara e anotimpul preferabil pentru vreme, dar si pentru flori.

Raul Quian Tang, putin cunoscut fata de marile fluvii ale Chinei, este totusi enorm daca îl comparam cu Dunarea, de pilda. O apa linistita si fumurie. Traversand-o pe poduri maiestuoase, se ajunge într-un oras-parc a carui istorie „recenta” începe acum vreo 5.000 de ani. Altminteri, primele vestigii din zona vin din paleolitic. Dinastiile imperiale chineze au folosit zona ca loc de odihna si plimbare si au stiut bine ce fac. Civilizatia contemporana a crutat orasul de amestecul ei în cadrul atat de pitoresc.

Într-un oras în care totul este frumos, de la natura la stravechile constructii, exista totusi un loc ce întrece cu mult în frumusete tot restul. Acesta este Lacul de Vest, fiind vorba, desigur, de vestul orasului, nu de al Chinei, acoperit cu lotusi, marginit de salcii si de alti copaci si strajuit de coline verzi pe care se ridica pagode impresionante. Între ele, pagodele Bao Hu si Cheng Huang se disting prin siluetele lor la Nord si la Sud. Se vad bine de pe lac. Dar nu întrec în maretie Pagoda Celor Sase Armonii. Ea este multietajata, putin îngusta spre varf si se remarca prin conturul misterios. E vizibila din orice punct al orasului, în care, spre deosebire de restul oraselor chinezesti, nu sunt cladiri foarte înalte.

Se spune ca o persoana care, aflandu-se în China, nu a vazut Lacul de Vest, nu a fost cu adevarat acolo. Iar cine l-a vazut, dar nu la lumina lunii, a pierdut jumatate din splendoarea lui. Dar lacul e magnific si ziua. Barca din lemn e condusa de un localnic cu o singura vasla grea, plasata la spate, pe care vaslasul o roteste ca pe o morisca. Turistii sunt purtati în chipul cel mai placut spre centrul lacului. În mai putin de o ora ajunge la Insula Yingzhou. In mijlocul insulei, alte trei mici lacuri stau acoperite cu lotusi: sunt Cele Trei Lacuri Care Oglindesc Luna. Unul are în mijloc o alta insula. Lacul de Vest este un paradis al lotusilor, iar cele trei lacuri interioare, ale insulei, sunt complet acoperite de flori.

Lacul e vast si linistit, maret si totusi delicat prin vegetatia care îl acopera. De fapt, nu te-ai îndura sa pleci de pe acest lac pe care chinezi din toata tara vin, perechi, sa se plimbe si sa-si spuna cuvinte de dragoste la lumina lunii. Se mai spune la Hangzhou ca a fi pe Lacul de Vest singur, adica fara persoana iubita, e aproape un pacat. Dar la europeni merge.

Daca turistii se hotarasc totusi sa fie dusi la mal, îi asteapta alte atractii ale orasului-gradina, prevazut, de altfel, si cu hoteluri confortabile, la care trei stele echivaleaza cu cinci europene si unde piscina nu lipseste.

Hangzhou este si un oras al matasii. Aici se afla chiar Muzeul National al Matasii din China, care merita vazut pe îndelete. Apoi, pentru a te bucura de matase pe propria piele, ca sa zic asa, trebuie sa mergi pe Strada Matasii. E o strada pietonala de doi kilometri lungime, ramificata pe la mijloc în alta. De ambele parti ale celor doua artere, numai si numai magazine de matase si cateva ceainarii. Valuri enorme de matase se revarsa de sus, magazinele fiind înalte, pentru ca sunt înguste, pana la nivelul strazii. O matasarie infinita, în cele mai variate culori, ameteste calatorul. Uneori, matasea se mai combina cu inul sau bumbacul pentru a schimba textura.

E inutil sa-ti propui sa vezi tot, sa atingi tot, sa compari preturi sau calitati. Trebuie sa cedezi inspiratiei. Haine traditionale chinezesti sau bluze cu modele europene, stocuri enorme de cravate, fete de masa, batiste, palarii si bonete, esarfe si kimonouri asalteaza privirea. Nu lipsesc nici metrajele, dar cine sta sa coasa? Fiind vorba de China, pretul fix nu intra în discutie, tocmeala e necesara, iar cumpararea mai multor obiecte aduce discounturi importante. M-am bucurat ca nu sunt femeie, am scapat mai usor de nenumaratele tentatii. Nu si de insistenta vanzatorilor si chiar a vanzatoarelor, care se ofereau sa probeze ele, daca s-ar fi potrivit cu o „lady“ absenta.

Hangzhou mai este cunoscut în China, mai putin în Europa, prin ceaiurile sale. Clima blanda permite cultivarea unui sortiment vast de ceaiuri, cu gusturi dintre cele mai interesante. Magazinele vand ceaiul la gramaj, ca sa poata fi mirosit în voie. Pentru gustarea lui exista termosuri cu principalele varietati la dispozitia cumparatorilor. O degustare de ceai e reconfortanta si inedita. Odata achizitionat, ceaiul e ambalat în pungi speciale, închise la un sistem termic si apoi puse în cutii elegante, pentru ca aroma sa nu se risipeasca. Chiar în oras, colinele poarta pe alocuri plantatii de ceai.

În China, în general aglomerata, trepidanta, cu mii de biciclete care se deplaseaza în roiuri, Hangzhou e un loc plin de pace, de liniste si armonie. Nimeni nu taie copacii numerosi sa faca loc vreunei cladiri, aleile nu tulbura iarba din parcuri. Dimineata, prospetimea aerului este cea dintr-o padure. Seara apare negresit, pe cerul mai mereu senin, luna alba care, si ea, pare ca are un contract cu peisagistii orasului.
O plimbare în zori la Hangzhou, iata ce trebuie oricui doreste sa se bucure de marile desfatari ale vietii. Trecerea prin orasul-parc e un moment care nu poate fi uitat niciodata.