„Se spune ca toate pisicile si toti cateii sareau gardul in gradina lui Tudor Arghezi, iar poetul, in gluma, spunea: «nu s-ar gasi sa sara gardul vreun purcel de Craciun sau vreun cal care sa ajute la munca in livada». Dar Tudor Arghezi ii iubea pe toti in aceeasi masura, era aici ca o Arca a lui Noe. Intr-o zi de vara, cum este si ziua de astazi, stapanul casei, Tudor Arghezi, l-a gasit pe Zdreanta exact pe aleea pe care ai venit si tu, draga Raisa. Statea ascuns acolo, sub o tufa de flori. Bietul catel se ratacise cu o noapte inainte...”, este povestea cu care muzeograful Marieta Mihaita, incepe, de peste 10 ani turul ghidat al Casei Memoriale „Tudor Arghezi”.
