Proiectul, cunoscut drept Loi Violland după politiciana Anne-Cécile Violland, a fost aprobat de Adunarea Națională și de Senatul Franței. Textul are trei direcții principale: o taxă de mediu care poate ajunge la 10 euro pe articol vestimentar până în 2030, interzicerea publicității pentru ultra-fast fashion și obligații de transparență privind impactul de mediu al produselor, potrivit RetailDetail.
Legea anti-fast fashion din Franța, notificată oficial la Comisia Europeană
Proiectul francez apare în sistemul oficial TRIS al Comisiei Europene sub denumirea „Draft Law aimed at reducing the environmental impact of the textile industry”, cu numărul de notificare 2025/0336/FR. Notificarea a fost primită de Comisie pe 27 iunie 2025, iar proiectul vizează produsele textile din zona responsabilității extinse a producătorilor.
În forma notificată la Bruxelles, proiectul definește practicile comerciale și industriale încadrate drept „ultra-express fashion”, pe baza a două criterii: introducerea pe piață a unui număr mare de produse și lipsa stimulentelor pentru repararea produselor. Pragurile concrete ar urma să fie stabilite ulterior prin decret, potrivit documentelor publicate în sistemul TRIS al Comisiei Europene.
Textul prevede și obligații pentru platformele ale căror practici sunt încadrate în această categorie. Acestea ar trebui să afișeze mesaje de informare pe paginile unde vând produse, inclusiv îndemnuri la moderație, reutilizare, reparare și reciclare, dar și informații despre impactul social și de mediu.
Proiectul mai prevede afișarea originii geografice a produselor textile vândute online, aproape de preț, modificări ale schemei de responsabilitate extinsă a producătorului pentru textile, lenjerie de casă și încălțăminte, precum și interzicerea publicității pentru produsele sau brandurile de ultra-fast fashion, inclusiv prin persoane care desfășoară activități de influență comercială.
De ce se opune Comisia Europeană legii anti-fast fashion din Franța
Comisia Europeană nu contestă obiectivul de mediu al legii franceze, ci forma juridică a unor măsuri. Pe scurt, Bruxelles-ul consideră că proiectul francez, în forma actuală, intră în conflict cu legislația Uniunii Europene privind comerțul electronic, serviciile digitale, piața unică și unele reguli privind responsabilitatea extinsă a producătorului.
Principiul „țării de origine” din Directiva comerțului electronic
Comisia a cerut Franței să clarifice dacă legea s-ar aplica și furnizorilor de servicii digitale stabiliți în alte state membre. Problema este că Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic protejează principiul potrivit căruia astfel de servicii sunt reglementate, în principal, de statul membru unde este stabilit furnizorul, nu de fiecare stat unde vinde online.
În reacția oficială din aprilie 2026, Comisia spune că Franța a promis modificări pentru a limita aplicarea legii la furnizori stabiliți în Franța sau în afara Uniunii Europene, dar că nu a transmis încă textul modificat. Prin urmare, Comisia nu poate verifica dacă noua formulă respectă principiul țării de origine.
Conflict posibil cu Digital Services Act
Un punct central este Digital Services Act (DSA), regulamentul european care armonizează obligațiile platformelor online. Comisia spune că proiectul francez introduce obligații suplimentare pentru platforme, inclusiv mesaje de informare, reguli privind publicitatea și informații afișate pe interfețele online.
Bruxelles-ul consideră că aceste zone sunt deja acoperite de DSA, inclusiv transparența publicității online și modul în care platformele își organizează interfețele pentru ca comercianții să afișeze informații. În opinia Comisiei, reguli naționale suplimentare ar duce la fragmentarea pieței interne și la incertitudine juridică.
Risc de obligații generale de monitorizare pentru platforme
Comisia are îndoieli și privind modul în care platformele ar putea verifica dacă produsele sau brandurile intră în categoria ultra-fast fashion fără să fie obligate să monitorizeze general conținutul sau vânzările de pe platformă. DSA interzice impunerea unor obligații generale de monitorizare.
Această observație este importantă pentru platformele de comerț online, deoarece legea franceză ar putea cere verificări legate de volumul produselor, branduri, informații de origine și tipul de promovare folosită. Comisia avertizează că astfel de obligații trebuie încadrate în limitele deja stabilite de legislația europeană pentru serviciile digitale.
Sistem paralel de control și sancțiuni
Franța vrea ca autoritatea sa de protecție a consumatorilor și combatere a fraudelor, DGCCRF, să aibă competențe de supraveghere și sancționare. Comisia spune însă că, atunci când obligațiile intră în zona DSA, controlul trebuie să respecte cadrul european prevăzut de regulament, inclusiv rolul coordonatorului național pentru servicii digitale.
Cu alte cuvinte, Comisia nu exclude existența mai multor autorități competente, dar se opune unui regim paralel sau autonom pentru obligații deja acoperite de DSA.
Neclarități privind taxa, penalitățile și responsabilitatea extinsă a producătorului
Comisia a cerut clarificări și despre articolul privind taxa pe colete mici provenite din afara Europei: ce natură juridică are taxa, dacă este taxă vamală, taxă administrativă sau altceva, când se aplică și cine o colectează.
În privința penalităților aplicate produselor textile, Comisia cere clarificări despre consultarea actorilor din schema de responsabilitate extinsă a producătorului și despre modul în care vor fi stabilite contribuțiile sau penalitățile.
Taxa de 10 euro pe articol și interdicția de publicitate, printre măsurile sensibile
Legea franceză prevede sancțiuni pentru companiile care nu respectă criteriile de mediu, iar nivelul acestora ar putea ajunge la 10 euro pe articol de îmbrăcăminte până în 2030. Reuters a relatat anterior că penalitățile ar putea ajunge și până la 50% din prețul produsului înainte de taxe, în funcție de forma finală a legislației.
Textul vizează în special platformele de ultra-fast fashion, unde sortimentele sunt reînnoite rapid, iar prețurile foarte mici încurajează consumul frecvent. Shein și Temu sunt printre numele asociate constant cu această dezbatere, deși legea franceză urmărește să definească fenomenul prin criterii legate de volum, impact de mediu și model comercial.
O altă componentă importantă este interdicția de publicitate pentru produsele încadrate în categoria ultra-fast fashion. Aceasta ar afecta nu doar campaniile clasice, ci și promovarea prin influenceri, un canal esențial pentru platformele care se bazează pe vizibilitate rapidă în social media.
Franța trebuie să aștepte clarificări înainte ca legea să intre în vigoare
Chiar dacă textul a trecut de cele două camere ale Parlamentului francez, legea nu poate produce efecte fără clarificarea obiecțiilor europene. Potrivit FashionUnited, Franța trebuie să suspende adoptarea legii cel puțin până la finalul anului 2026, în timp ce Bruxelles-ul analizează compatibilitatea măsurilor cu legislația Uniunii Europene.
Un alt punct sensibil este legat de taxarea coletelor mici, componentă care se intersectează cu reformele vamale europene programate pentru 2028. Comisia Europeană nu vrea ca o inițiativă națională să interfereze cu o reformă aplicabilă la nivelul întregii Uniuni.
Pentru Franța, miza este una de mediu, dar și una economică. În notificarea transmisă la Bruxelles, autoritățile franceze arată că 7 din 10 persoane din Franța spun că sunt gata să își schimbe obiceiurile de cumpărare a hainelor sau au făcut deja acest lucru pentru a-și limita impactul asupra mediului. În același timp, 1 din 2 francezi spune că a făcut o achiziție după o reclamă online, o postare pe rețele sociale sau recomandarea unui influencer.
Legea ar putea deveni un precedent pentru alte state europene care vor să limiteze consumul de haine ieftine, produse în volume foarte mari. Pentru Bruxelles, însă, provocarea este să mențină un cadru comun, fără reguli fragmentate pentru platformele digitale și comercianții online.
