În anumite condiții, veniturile obținute din vânzările online ale obiectelor personale pot genera obligații privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale.
Tratamentul fiscal depinde de natura activității și de circumstanțele fiecărei tranzacții. Simplul fapt că un produs este second-hand sau că este comercializat pe o platformă digitală nu stabilește automat dacă venitul obținut este sau nu impozabil, se precizează în analiza realizată de consultanții fiscali Claudia Sofianu și Cătălina Butan, de la EY România.
Când trebuie să plătești impozit pentru bunurile personale vândute pe internet
Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri provenite din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, însă nu detaliază toate condițiile în care această regulă se aplică.
Astfel, există o diferență între o persoană care își vinde ocazional hainele, mobilierul sau alte obiecte pe care nu le mai folosește și cineva care realizează tranzacții în mod regulat, cu scopul de a obține venituri.
În cel de-al doilea caz, activitatea poate căpăta caracter economic, iar veniturile pot fi încadrate în categoria celor provenite din activități independente. Această încadrare poate genera atât obligații privind impozitul pe venit, cât și contribuții sociale.
„Din perspectivă fiscală, contează dacă vorbim despre vânzarea unor bunuri din patrimoniul personal sau despre o activitate cu caracter economic”, explică autoarele analizei EY România.
Consultantele atrag atenția că nici lipsa continuității nu garantează automat scutirea de impozit. În anumite situații, veniturile obținute din tranzacții care nu au caracter repetitiv pot fi încadrate fiscal în categoria veniturilor din alte surse.
Legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru comercializarea bunurilor second-hand, astfel că fiecare situație trebuie analizată separat.
ANAF poate primi informații despre vânzările online. Ce înseamnă pragurile de 30 de tranzacții și 2.000 de euro
Directiva europeană cunoscută sub denumirea DAC7 stabilește obligații de raportare pentru operatorii acestor platforme, astfel încât autoritățile fiscale să poată primi informații despre anumite tranzacții.
Important este că DAC7 nu introduce impozite sau contribuții suplimentare, ci reglementează transmiterea informațiilor către administrațiile fiscale.
„Faptul că o tranzacție este raportată nu stabilește însă tratamentul fiscal al veniturilor obținute de o persoană fizică”, precizează autoarele analizei, preluate de Agerpres.
Pentru vânzarea bunurilor, excluderea de la raportarea DAC7 presupune îndeplinirea simultană a două condiții: efectuarea a mai puțin de 30 de tranzacții și obținerea unei contraprestații totale de cel mult 2.000 de euro într-un an calendaristic, prin platforma respectivă.
Dacă o persoană realizează 30 sau mai multe tranzacții ori depășește pragul de 2.000 de euro, excluderea de la raportare nu se mai aplică.
Această diferență este importantă pentru persoanele care vând bunuri pe internet. Depășirea unuia dintre cele două praguri nu înseamnă automat că veniturile devin impozabile, ci că tranzacțiile pot intra în sfera raportării către autoritățile fiscale.
În același timp, încadrarea sub aceste limite nu garantează neimpozitarea veniturilor. Tratamentul fiscal depinde în continuare de natura și circumstanțele activității desfășurate.
Datele transmise prin mecanismul DAC7 pot fi utilizate de autoritățile fiscale pentru identificarea tranzacțiilor care necesită verificări suplimentare.
ANAF a identificat venituri suplimentare de aproximativ 255 de milioane de lei în urma verificărilor
În primul semestru al anului 2026, autoritățile fiscale au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice considerate cu risc de neconformare.
În urma acestei analize, au fost identificate 104 cazuri care necesitau investigații suplimentare.
În aceeași perioadă, ANAF a finalizat 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare, în urma cărora au fost constatate suplimentar aproximativ 255 de milioane de lei.
Cum sunt impozitate vânzările de bunuri personale în alte țări europene
Regulile privind impozitarea bunurilor personale vândute online diferă de la un stat european la altul, chiar dacă raportarea tranzacțiilor prin platformele digitale urmează cadrul comun DAC7.
În Franța, vânzarea bunurilor personale pe care proprietarul nu mai dorește să le păstreze este, în principiu, neimpozabilă. Există însă excepții pentru anumite categorii de bunuri și tranzacții cu valori ridicate.
În Germania, bunurile de uz cotidian sunt excluse din regimul fiscal aplicabil anumitor vânzări private. Pentru alte bunuri, comercializarea acestora într-un interval de cel mult un an de la achiziție poate avea consecințe fiscale.
În Țările de Jos, administrația fiscală face diferența între vânzările din sfera privată, care sunt în general neimpozabile, și achiziționarea unor bunuri în scopul revânzării cu profit, activitate care poate genera venituri impozabile.
Ce documente ar trebui să păstreze persoanele care vând bunuri personale online
Persoanele care realizează tranzacții pe platformele digitale trebuie să verifice regulile fiscale aplicabile și să păstreze documentele care pot demonstra natura operațiunilor efectuate.
Printre informațiile utile se numără datele referitoare la bunurile comercializate, tranzacțiile realizate și prețurile de vânzare.
Aceste documente pot fi relevante în cazul în care autoritățile fiscale solicită explicații privind proveniența bunurilor sau caracterul activității desfășurate.
