UPDATE 19.15. Senatul a respins, luni, moțiunea simplă pe Educație, intitulată “Educația între avarie și abandon. Cum sunt transformați studenții în colateral bugetar”
“Banii pentru Educație trebuie să fie tot mai mulți, dar corelat cu creșterea calității și adaptarea la realitatea economică, astfel încât fondurile alocate să fie o reală investiție, nu doar o simplă cheltuială”, a declarat luni ministrul interimar al Educației, premierul Ilie Bolojan.
Elevii și studenții sunt invocați în discursuri, dar eliminați din bugete
Intitulată „Educația între avarie și abandon. Cum sunt transformați studenții în colateral bugetar”, moțiunea, anunțată încă din vacanța parlamentară și depusă, săptămâna trecută, în plenul Senatului, este semnată de 41 de parlametari (28 senatori AUR și 13 PACE – Întâi România).
„În ultimii ani, România a reușit o performanță rară, a vorbit constant despre viitor, în timp ce a tăiat metodic exact din generația care ar trebui să îl construiască. Elevii și studenții sunt invocați în discursuri, dar eliminați din bugete, lăudați în campanii, dar abandonați în politici publice. Sub conducerea ministrului interimar al Educației, Ilie Bolojan, educația a intrat într-o zonă periculoasă de austeritate fără protecție, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare. Ilie Bolojan știe, oficial și documentat, cât costă să fii student în România.
Datele publice arată că un student are nevoie de peste 2.000 de lei lunar pentru a putea rămâne în sistemul educațional. Nu pentru confort, nu pentru distracție, ci pentru mâncare, cazare, transport și materiale de studiu. Cu toate acestea (…), bursele acoperă mai puțin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilitățile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar nouă luni pe an, de parcă viața ar fi suspendată în vacanță”, se arată în textul moțiunii.
Cât costă educația în România
Potrivit inițiatorilor, „diferența dintre cât costă viața și cât oferă statul este împinsă, cu nonșalanță, în spatele studenților și al familiilor lor.”
„Este o politică simplă: știm cât costă educația, dar nu o plătim. Ni se spune că este austeritate, că nu sunt bani, că trebuie strânsă cureaua. Curios este că această curea este strânsă mereu în același loc, pe stomacul studenților. Niciodată pe birocrație, niciodată pe ineficiență, niciodată pe privilegiile administrative. Sub conducerea actuală, educația este tratată ca o cheltuială incomodă, nu ca o investiție strategică. Iar când educația este tăiată, nu se face economie, se face export de inteligență.
Abandonul universitar este efect colateral sau politică tacită? Ministerul Educației pare să accepte tacit ideea că unii studenți vor abandona, alții vor pleca din țară, iar restul se vor descurca. Aceasta nu este o strategie, este o renunțare administrativă. Fiecare student care abandonează nu este un cost evitat, ci o pierdere pentru stat. Fiecare tânăr care pleacă nu este mobilitate europeană, ci eșec național”, se detaliază în moțiune.
