România investește în educația copiilor și tinerilor, însă o parte dintre ei lucrează ulterior în alte economii. Acolo produc valoare adăugată, plătesc impozite și contribuie la finanțarea sistemelor locale de pensii și sănătate. În țară rămâne o populație care îmbătrânește, iar baza de contribuabili este supusă unei presiuni tot mai mari. Companiile găsesc mai greu personal, iar statul încearcă să acopere lipsurile inclusiv prin importul de forță de muncă.
Plecarea românilor la muncă în străinătate este analizată frecvent prin prisma salariilor mai mari și a banilor trimiși în țară. Există însă și o factură economică, mult mai greu de observat și de calculat.
Citește articolul complet pe Business Edge.
