NASA a promis că întoarcerea pe Lună va duce la noi descoperiri ştiinţifice, beneficii economice şi va inspira o nouă generaţie de exploratori spaţiali. De asemenea, China ameninţă că va depăşi SUA ca lider în explorarea spaţiului, iar SUA nu vor să rămână în urmă.
Din punct de vedere ştiinţific, omenirea are încă multe de învăţat despre Lună. Satelitul natural al Pământului are o istorie lungă păstrată în rocile sale şi ar putea ajuta cercetătorii să înţeleagă mai bine propria noastră planetă, Sistemul Solar şi Universul în general.
„Luna şi Pământul sunt ca nişte gemeni care dansează unul în jurul celuilalt încă de la începutul Sistemului Solar, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani”, a spus Sara Russell, planetolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, citată de Agerpres. Aceasta înseamnă că au o istorie comună a impacturilor de la asteroizi şi comete.
Procesele biologice şi eroziunea meteorologică ascunde istoria impacturilor suferite de Pământ. Luna, pe de altă parte, are o atmosferă subţire, fără vreme şi fără viaţă, astfel încât craterele sale de impact pot fi păstrate aproape la infinit. Aceste condiţii oferă şi alte oportunităţi de cercetare.
Despre Artemis 2 și predecesorul său, Artemis 1
Artemis 2 este a doua dintre cele cinci misiuni iniţiale din programul Artemis, care îşi propune să stabilească pentru prima dată o prezenţă pe termen lung a SUA pe Lună. Misiunea inaugurală Artemis 1 a fost un zbor fără echipaj de 26 de zile în jurul Lunii în 2022. Artemis 2 este primul zbor spaţial cu echipaj din program şi urmează să trimită patru astronauţi într-o misiune de 10 zile în jurul Lunii şi înapoi pe Pământ, prima fereastră de lansare fiind anunţată pentru 1 aprilie.
Fiecare misiune Artemis este menită să se bazeze pe predecesorul său. Artemis 1 a pus bazele lui Artemis 2, iar Artemis 2 se referă la testarea sistemelor înaintea lui Artemis 3, Artemis 4 şi Artemis 5. Ultimele două misiuni au drept obiectiv aselenizarea propriu-zisă, fiind anunţate în succesiune rapidă pentru anul 2028, cu menţiunea că Artemis 5 urmează să creeze o paret din premisele pentru ceea ce NASA susţine că va fi o bază selenară permanentă.
NASA a dus 12 astronauţi pe suprafaţa lunară ca parte a misiunilor Apollo între 1969 şi 1972. Russell a remarcat că mostrele selenare colectate în timpul misiunilor Apollo i-au ţinut ocupaţi pe oameni de ştiinţă timp de mai bine de 50 de ani, dar astronauţii Apollo au explorat doar o mică parte din suprafaţa selenară, în zona ecuatorială a emisferei îndreptate mereu către Terra.
Călătoria pe Lună cu un echipaj uman va permite, de asemenea, oamenilor de ştiinţă din misiune să urmărească şi un alt obiectiv, poate mai sensibil, al programului Artemis, şi anume investigarea efectelor călătoriilor în spaţiu asupra fiziologiei umane.
