Cine si in ce conditii initiaza procedura de negociere a contractului colectiv?

Legiuitorul da posibilitatea angajatilor ca prin negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitate acestia sa isi obtina cat mai multe drepturi. Daca managementul societatii nu initiaza procedura de demarare a negocierii salariatii se pot organiza si pot invita angajatorul la negocieri. In acest caz angajatorul este obligat ca in termen de maxim 15 zile de la formularea cererii sa stabileasca o data de negociere, spun avocatii.

Pentru a putea demara negocierea contractului colectiv de munca angajatorul are obligatia de a instiinta reprezentantii angajatilor – sindicatele sau reprezentanti alesi nominal de catre salariati – despre inceperea procedurii.

In cazul in care angajatii nu si-au format un sindicat reprezentativ si nu s-au organizat pentru a-si delega un reprezentant, angajatorul poate trimite tuturor angajatilor invitatia de negociere, printr-un document scris transmis prin email si afisat la avizier la sediul societatii si la punctele de lucru ale acesteia.

Prin redactarea unui proces verbal de afisare a invitatiei angajatorul poate proba inspectorilor ca a demarat negocierea, evitand o eventuala amenda.

"Angajatii isi pot desemna reprezentanti cu mandate de patru ani sau isi pot alege reprezentanti mandatati pentru o situatie specifica. In cazul participarii la negocierile contractului colectiv angajatii trebuie sa se organizeze si sa isi aleaga reprezentanti mandatati special pentru procedura. Prin urmare, salariatii pot contesta contractul colectiv de munca daca au fost reprezentati la negocieri de persoanele alese cu mandat de 4 ani, si nu de catre reprezentanti special alesi pentru acea negociere", explica Luminita Dima (foto).

Pentru a putea fi eligibil si pentru a sustine interesele angajatilor la negocieri, reprezentantii alesi trebuie sa depaseasca varsta de 21 de ani, sa aiba o vechime de cel putin un an neintrerupt la angajatori si sa nu fi savarsit anumite infractiuni, spun prevederile legale.

Daca angajatii decid infiintarea unui sindicat reprezentativ, fie reunesc o treime din salariati intr-un sindicat, fie un numar de minim 15 angajati constituie un sindicat care se afiliaza la o organizatie sindicala reprezentativa la nivel superior si primeste reprezentativitate prin transfer de la federatia sau confederatia patronala respectiva.

In practica, in special la nivelul companiilor de mici dimensiuni, angajatorii folosesc partite de scapare pentru a evita discutarea clauzelor contractual colective, iar angajatii nu au suficient curaj sau nu cunosc indeaproape legislatia pentru a-si mandata reprezentantii sau pentru a forma sindicate.

“In mentalul companiilor si al angajatilor termenul de sindicat este deseori asociat cu nemultumiri, greve si proteste. Iar angajatii nu sunt suficient de determinate si de organizati asa incat sa se solidarizeze si sa isi formeze un sindicat, desi procedura este relativ simpla. In companiile de mici dimensiuni se prefera mai degraba ajungerea la un acord tacit, la o intelegere nescrisa decat la negocierea prin reprezentanta a contractelor colective de munca”, apreciaza Vilceanu.