-
Programul KFC de Paște | Ce restaurante rămân deschise
-
Program Sun Plaza de Paște 2024: În ce zile vor fi deschise magazinele
-
Hidroelectrica, mai aproape să demareze lucrările la proiectul Bumbești-Livezeni
-
Programul magazinelor Lidl de Paște. Cum lucrează retailerul în minivacanță
-
Grupul Premier Energy a cumpărat pentru 88 mil. euro un parc eolian
-
Ajutor de peste 95 milioane euro pentru Tarom, aprobat de Comisia Europeană
Raluca Parvu, BPI: Nicio companie europeana nu se lauda cu un proces de delocalizare
Cu toate ca exista studii care releva faptul ca, in ultimii ani, 10-15% din restructurari reprezinta delocalizari, Raluca Parvu (foto), senior consultant BPI, considera ca aceste date pot fi subevaluate.
“Sa luam cazul Nokia in Germania si efectul de presa declansat, intrucat delocalizarea este cotata drept un lucru foarte negativ. Compania nu inchide pentru ca nu mai are piata, ea inchide pentru ca vrea sa fie si mai profitabila”, spune Raluca Parvu.
Printre domeniile in care aceasta tendinta de delocalizare este vizibila se numara industria producatoare de mobila, textile, FMCG, industria producatoare de automobile, unde nu mai exista apetenta pentru a achizitiona astfel de bunuri.
“Sunt produse care nu sunt destinate strict pietei interne, mobila sau hainele produse aici nu sunt destinate doar consumului intern, ele pot fi exportate si in Europa”, afirma Parvu.
Durata medie a unui proces de delocalizare se situeaza undeva in jur de 9 luni, insa aceasta poate varia in functie de industrie si locatie.
“Delocalizarea vizeaza forta de munca, echipamentele si bunurile fixe, activitatile de stocare si transport, distributia. Totul se intampla gradual, productia se transfera gradual. Un proces de acest gen nu prea poate fi finalizat sub 6 luni, si asta din momentul in care decizia este publica si noua baza de lucru este deja construita. De asemenea, este dificil sa dureze mai mult de un an”, spune Viorel Ghete.
In ceea ce priveste implicatiile acestui proces asupra fortei de munca, Ghete considera ca aspectul salarial reprezinta principalul motiv de ingrijorare.
“In general vorbim de oameni care au vechime mare si care au putut de-a lungul acestei perioade lungi de munca sa-si mareasca venitul lunar cu diferite sporuri de vechime, de fidelitate, lucru care dispare in momentul in care se regasesc pe piata fortei de munca si doresc sa reinceapa practic de la 0. Acest lucru este atenuat in privinta persoanelor care au o varsta nu foarte inaintata si care au un nivel de calificare si competente care le permit sa intre la un nivel superior in cadrul unei noi companii. Cu toate acestea, de multe ori acest lucru se intampla in cel mai fericit caz la acelasi nivel salarial cu cel din compania de unde a plecat persoana respeciva”, declara Ghete.
“Sa luam cazul Nokia in Germania si efectul de presa declansat, intrucat delocalizarea este cotata drept un lucru foarte negativ. Compania nu inchide pentru ca nu mai are piata, ea inchide pentru ca vrea sa fie si mai profitabila”, spune Raluca Parvu.
Printre domeniile in care aceasta tendinta de delocalizare este vizibila se numara industria producatoare de mobila, textile, FMCG, industria producatoare de automobile, unde nu mai exista apetenta pentru a achizitiona astfel de bunuri.
“Sunt produse care nu sunt destinate strict pietei interne, mobila sau hainele produse aici nu sunt destinate doar consumului intern, ele pot fi exportate si in Europa”, afirma Parvu.
Durata medie a unui proces de delocalizare se situeaza undeva in jur de 9 luni, insa aceasta poate varia in functie de industrie si locatie.
“Delocalizarea vizeaza forta de munca, echipamentele si bunurile fixe, activitatile de stocare si transport, distributia. Totul se intampla gradual, productia se transfera gradual. Un proces de acest gen nu prea poate fi finalizat sub 6 luni, si asta din momentul in care decizia este publica si noua baza de lucru este deja construita. De asemenea, este dificil sa dureze mai mult de un an”, spune Viorel Ghete.
In ceea ce priveste implicatiile acestui proces asupra fortei de munca, Ghete considera ca aspectul salarial reprezinta principalul motiv de ingrijorare.
“In general vorbim de oameni care au vechime mare si care au putut de-a lungul acestei perioade lungi de munca sa-si mareasca venitul lunar cu diferite sporuri de vechime, de fidelitate, lucru care dispare in momentul in care se regasesc pe piata fortei de munca si doresc sa reinceapa practic de la 0. Acest lucru este atenuat in privinta persoanelor care au o varsta nu foarte inaintata si care au un nivel de calificare si competente care le permit sa intre la un nivel superior in cadrul unei noi companii. Cu toate acestea, de multe ori acest lucru se intampla in cel mai fericit caz la acelasi nivel salarial cu cel din compania de unde a plecat persoana respeciva”, declara Ghete.