-
Programul KFC de PaÈ™te | Ce restaurante rămân deschise
-
Program Sun Plaza de PaÈ™te 2024: În ce zile vor fi deschise magazinele
-
Hidroelectrica, mai aproape să demareze lucrările la proiectul Bumbești-Livezeni
-
Programul magazinelor Lidl de PaÈ™te. Cum lucrează retailerul în minivacanță
-
Grupul Premier Energy a cumpărat pentru 88 mil. euro un parc eolian
-
Ajutor de peste 95 milioane euro pentru Tarom, aprobat de Comisia Europeană
Pretentiile expatilor
Spre deosebire de pachetul salarial pe care il primeste un roman, cel al unui expat este cu cateva zeci de procente mai mare, datorita cheltuielilor pe care le presupune mutarea lui si eventual a familiei in Romania. „Pe langa venitul anual, compus din salariu lunar si bonus de performanta (procent din salariul brut anual) sunt absolut firesti cheltuielile cu inchirierea unei locuinte (apartament sau vila), taxele privind scolarizarea copiilor, serviciile medicale pentru toata familia, biletele de avion pentru vacanta catre tara de origine (de obicei, angajatorul plateste pentru doua plecari anuale). In totalul veniturilor anuale, celelalte cheltuieli pot reprezenta maximum 30% din suma absoluta”, spune Mihaela Damian (foto), country manager la SpenglerFox Romania.
Din cauza costurilor suplimentare pe care le genereaza expatii, companiile au incercat sa implementeze doua strategii prin care sa-si eficientizeze costurile. „Primul trend a fost acela de a localiza managementul, adica de a pune romani pe functiile ocupate de expati. Al doilea a presupus impunerea unor parametri in afara carora expatii sa nu mai aiba voie sa negocieze”, precizeaza Precu.
Totusi, in primii doi ani de criza au fost situatii in care managerii au iesit din standardele impuse de catre multinationale si au cerut lucruri neimportante, pe care le puteau plati, fara probleme, din propriul buzunar.
„Cei care isi negociaza conditiile de angajare (salariu, bonusuri, tot felul de avantaje etc.) trebuie sa fie foarte atenti cu cine stau de vorba. Sunt anumiti angajatori care nu sunt foarte deschisi la astfel de discutii, mai ales daca este vorba de cerinte minore. Au fost situatii in care, dupa ce au primit oferte consistente de salariu (peste 5.000 de euro lunar), candidatii s-au apucat sa discute tot felul de cerinte, cum ar fi abonament la policlinica de 50 de euro/luna, astfel incat angajatorii si-au retras oferta”, mentioneaza Butunoiu.
Exista insa, dupa cum spune Damian, si expati care au inteles sa-si tempereze anumite cerinte, dupa ce „a disparut acel teritoriu unde se obtineau cresteri fulminante de profit si cifra de afaceri”.
Din cauza costurilor suplimentare pe care le genereaza expatii, companiile au incercat sa implementeze doua strategii prin care sa-si eficientizeze costurile. „Primul trend a fost acela de a localiza managementul, adica de a pune romani pe functiile ocupate de expati. Al doilea a presupus impunerea unor parametri in afara carora expatii sa nu mai aiba voie sa negocieze”, precizeaza Precu.
Totusi, in primii doi ani de criza au fost situatii in care managerii au iesit din standardele impuse de catre multinationale si au cerut lucruri neimportante, pe care le puteau plati, fara probleme, din propriul buzunar.
„Cei care isi negociaza conditiile de angajare (salariu, bonusuri, tot felul de avantaje etc.) trebuie sa fie foarte atenti cu cine stau de vorba. Sunt anumiti angajatori care nu sunt foarte deschisi la astfel de discutii, mai ales daca este vorba de cerinte minore. Au fost situatii in care, dupa ce au primit oferte consistente de salariu (peste 5.000 de euro lunar), candidatii s-au apucat sa discute tot felul de cerinte, cum ar fi abonament la policlinica de 50 de euro/luna, astfel incat angajatorii si-au retras oferta”, mentioneaza Butunoiu.
Exista insa, dupa cum spune Damian, si expati care au inteles sa-si tempereze anumite cerinte, dupa ce „a disparut acel teritoriu unde se obtineau cresteri fulminante de profit si cifra de afaceri”.