Jaristea si-a pierdut banca de date!

- Buna ziua, sunt GB, am sunat sa anulez rezervarea din seara asta.
- Din seara asta??? Si acuma spuneti???
- Pai ce sa fac, daca acum am aflat?
- Bine, o sa am eu grija sa nu mai calcati pe aici! (TEXTUAL!)
... si imi inchide telefonul in nas, lasandu-mi, totusi, timp sa mai prind o frantura de fraza care imi era direct adresata. Nu mi-a spus pentru cat timp este interdictia, insa, din tonul lui, am presupus ca nu va fi “prescrisa” cu una cu doua...

Ultima amintire pe care o aveam despre Jaristea, de acum cinci ani, era aceea a unui restaurant foarte aglomerat, in care clientii veneau in grupuri, incolonati, cam asa cum mergeam noi la muzeu cand eram in armata, sub supravegherea severa a chelnerilor care nu pareau sa admita prea multa “indisciplina” in sala. Nu cred ca m-ar fi mirat deloc sa aud pe vreunul dintre ospatari strigand dupa un client care se foia prea mult pe scaun:
- Hei, tu, ala de acolo, de la masa 12, nu te mai fatai atata, nu vezi ca-i un spectacol aici? Ei, dracie...”

... si clientul sa-si fi cerut scuze, cu ochii in pamanat.