Thalassina � logica de chelner

Prima data cand am fost acolo am luat cate un fel din fiecare aperitiv, dupa care am cerut caracatita, calamari si un peste. Pe langa antreurile obisnuite in multe alte restaurante, chiar ne grecesti (tzatziki, feta, salate etc.) am mancat si cateva feluri de peste rece, unele marinate (tziri si scubri – traduse au fost tari, respectiv scrumbii), altele file (lakerda – un fel de ton crud, afumat), foarte bune - si pentru ele am revenit la Thalassina de mai multe ori. Cei de acolo s-or fi gandit ca sunt suferind si mi-au dat tahini (pasta de susan, asemanatoare cu humusul) in varianta mai sanatoasa insa mai amara (facuta din seminte de susan nedescojite), desi eu mi-as fi asumat riscul – daca m-ar fi intrebat – sa iau varianta cealalta, mai buna la gust, din seminte descojite. Pestele, caracatita si calamarul au fost atat cat puteau ele sa fie de bune, doar vreun sos mai special ar fi putut sa aduca ceva in plus, insa nu a fost cazul.

Painea a fost oribila, cea mai proasta pe care imi aduc aminte sa o fi mancat vreodata intr-un restaurant. OK, stiam ca e reincalzita, nu e primul restaurant in care se face asta, insa exista o paine special facuta pentru asa ceva, pe care cu greu reusesti sa o deosebesti de o paine calda “adevarata”. Daca iei, pur si simplu, o paine veche, o stropesti cu apa si apoi o bagi intr-un cuptor, in primele patru minute poate sa ti se para buna; insa in al cincilea minut devine atat de tare si de proasta la gust incat te lipsesti bucuros de ea.