In Hoi An timpul nu alearga

Daca mancarea nu e un argument suficient pentru a vizita Vietnam, in ciuda revolutiei gastronomice prin care a trecut in ultimii ani tara, alegeti un port pentru cateva zile de soare, mare si matase.

Coborati spre centrul tarii, pe coasta de est si petreceti un timp in Hoi An. Candva, intre secolele XV-XIX, unul din cele mai importante porturi pentru comertul cu mirodenii, orasul are o atmosfera atemporala, la care contribuie substantial arhitectura cladirilor colorate, afumate si devastate de timp, nu de razboi. Hoi An a fost ferit de evenimente militare si pastreaza aerul unui oras-port traditional sud-est asiatic, fiind protejat de statutul World Heritage Site.

In Hoi An timpul nu alearga, dar nici nu se taraie, pur si simplu nu exista; pare a fi ignorat cu desavarsire, in ciuda faptului ca localnicii au repere clare si iti fixeaza intalniri dupa rigoarea ceasului european. Cumva, de-a lungul strazilor strajuite de case aparent fara data de nastere si in mijlocul vietnamezilor fara varsta, zilele se petrec greu de numarat.

Plimbarile prin orasul cu aer pustiu in ciuda aglomerarii umane, orele pe plaja cvasi-salbatica cu nuci de cocos spalate de valuri blande si leneveala in fata unui smoothie de mango, cu o carte in brate si barci trecand amortite prin dreptul ferestrelor refuza inghesuirea in unitatile de timp corespunzatoare.

Singurele ritmuri alerte, zgomotoase si aproape hartuitoare sunt vocile cusatoreselor de matase ce iti promit sa copieze orice model occidental in matase vietnameza pana a doua zi la ora 11:00.