"Deceniul pierdut" reprezinta perioada de crestere foarte redusa pentru economia nipona in anii 1990, in urma crizei imobiliare. Precum in toate economiile emergente, sectorul imobiliar din Japonia a explodat, astfel ca investitiile masive in infrastructura au avut drept corolar o serie de credite devenite neperformante, care atunci cand au fost descoperite, au prabusit sistemul su au dus la o perioada prelungita de un deceniu de crestere economica redusa.
Cum nucleul economiei japoneze pana in anii '91 a fost reprezentat de sistemul bancar, "deceniul pierdut" a fost cauzat de un nivel nesustenabil de speculatii, volume mari de credit si rate scazute ale dobanzilor. Atunci cand guvernul a intervenit pentru a controla acest lucru, creditele au devenit mai greu de obtinut, iar investitiile in capital au scazut considerabil. Acest lucru a cauzat un blocaj in ceea ce priveste expansiunea economica in anii 1990. Daca in 1988, PIB-ul Japoniei a crescut cu 7,1%, in 1991 a avansat cu 3,3%, iar in 1993 cu numai 0,1%.