Nu mai putem sta cu mana intinsa la stat

Aproape ca am pierdut sirul anilor care au inceput cu asteptari marete, promisiuni si calendare de privatizare ale companiilor de stat. S-au facut planuri si bugete, s-au aruncat estimari optimiste si viziuni ambitioase.

Toti acei ani s-au incheiat, negresit, cu mari dezamagiri si cu mutarea promisiunilor de la un an la altul, de la un guvern la altul. Si cu un lung sir de articole in care toata piata blama guvernantii, explica avantajele privatizarii si efectele amanarii, in intr-un mod repetat obsesiv la nesfarsit.

De parca nu ne-am fi obisnuit deja cu aceste amanari, de parca ar fi o surpriza ca statul nu vrea si nu e capabil sa faca aceste listari, de parca in fiecare an ar fi oameni noi in piata.

De fapt, sunt aceiasi oameni, poate doar din pozitii diferite, care stau cu mana intinsa la stat. Si atunci cand statul le da peste mana, incep sa planga. O solutie ar fi sa nu mai avem asteptari, sa incercam sa gasim proiecte alternative si atunci cand vor veni si listarile, sa le privim ca pe un bonus. Aici ar putea aparea contraargumentul ca trebui sa fim pregatiti (pe care l-am auzit cu aceeasi repetitivitate). Dupa atatia ani insa, ar fi cazul ca toata piata sa fie pregatita. Alfel, va ajunge ca autoritatile locale care sunt tot timpul luate prin surprindere de zapezi si viscol…

Sursa foto: Shutterstock