....pizza cu mustati
Mustatile nu apartin pizzei in sine, dar definesc brandul. Mustatile apar desenate peste tot pe sutele de bucatele de hartie pe care turistii au scris poezii, mesaje sau si-au lasat numele posteritatii. Mustatile dau numele locului - la Roma pizza se numeste bafetto, dupa pizzeria de langa Piazza Navona.
Ascunsa pe strazi inguste si intortocheate, pizzeria are mereu coada la intrare. Un nene inalt si spatos iese din cand in cand si alege discretionar grupurile norocoase sa prinda o masa. Norocul le e dat de numarul de persoane, corespunzator locurilor libere. In seara aceea cand am fost noi, nu prea erau mese de doua persoane.
Meniul e simplu si totusi dificil de patruns. Se mananca numai pizza si cam atat. Tipurile de pizza insa, nu-s putine. Cei care o pregatesc sunt chiar la intrare, iar noi am stat la o masa langa, suficient de aproape pentru a inceta conversatia si a-l asculta pe pizzaiolo vorbind. Avea o voce ragusita, negricioasa si mafiota si puteai sa juri ca fusese vocea din Nasul.
Pizza este absolut delicioasa, in orice combinatie am incercat, iar timpul e scurt, caci mai subtil sau nu, esti invitat sa achiti si sa pleci imediat ce ti-ai golit farfuria.
Nu va asteptati la décor de designer sau chelneri politicosi; frumusetea locului sta tocmai in aerul frust si concis – ai venit sa mananci pizza. Si te vei intoarce, pentru ca inca au mai ramas necitite poezii dedicate mustaciosului.
Cititi si alte articole scrise de Adriana Sohodoleanu pentru YourMoney:
Vietnamul iarna - cateva motive pentru a vizita aceasta destinatie (I)
Vietnamul, motiv de vacanta iarna (II)
Jurnal de gourmet travel - Italia
Ascunsa pe strazi inguste si intortocheate, pizzeria are mereu coada la intrare. Un nene inalt si spatos iese din cand in cand si alege discretionar grupurile norocoase sa prinda o masa. Norocul le e dat de numarul de persoane, corespunzator locurilor libere. In seara aceea cand am fost noi, nu prea erau mese de doua persoane.
Meniul e simplu si totusi dificil de patruns. Se mananca numai pizza si cam atat. Tipurile de pizza insa, nu-s putine. Cei care o pregatesc sunt chiar la intrare, iar noi am stat la o masa langa, suficient de aproape pentru a inceta conversatia si a-l asculta pe pizzaiolo vorbind. Avea o voce ragusita, negricioasa si mafiota si puteai sa juri ca fusese vocea din Nasul.
Pizza este absolut delicioasa, in orice combinatie am incercat, iar timpul e scurt, caci mai subtil sau nu, esti invitat sa achiti si sa pleci imediat ce ti-ai golit farfuria.
Nu va asteptati la décor de designer sau chelneri politicosi; frumusetea locului sta tocmai in aerul frust si concis – ai venit sa mananci pizza. Si te vei intoarce, pentru ca inca au mai ramas necitite poezii dedicate mustaciosului.
Cititi si alte articole scrise de Adriana Sohodoleanu pentru YourMoney:
Vietnamul iarna - cateva motive pentru a vizita aceasta destinatie (I)
Vietnamul, motiv de vacanta iarna (II)
Jurnal de gourmet travel - Italia