...peste proaspat, Istanbul
Asociez Istanbulul cu ritualul meu de bun venit – abia ajunsa merg sa dau binete Moscheii Albastre, iau la pachet pricomigdale de la o cofetarie din Laleli, imi plimb privirea peste cladiri si oameni, savurez un sutlagi (budinca de orez cu lapte) in Sultanahmet si apoi o iau usor la pas spre port.
Drumul nu e lung, dar e suficient cat sa ma bucure mirosul de peste fript odata ce-am trecut de Eminonu, in port. Inainte de a lua vaporul catre partea asiatica a orasului, oprirea obligatorie este la barcuta cu peste, unde sfaraie pe gratar pesti abia scosi din mare si serviti file intr-o jumatate de paine turceasca, cu mult suc de lamaie si ceapa.
Este o bucurie simpla dar una din cele mai mari, pentru ca in fata marii, in tumultul trecatirilor grabiti, este prilej de reverie si amintit ce inseamna Istanbulul pentru noi si pentru lume.
Drumul nu e lung, dar e suficient cat sa ma bucure mirosul de peste fript odata ce-am trecut de Eminonu, in port. Inainte de a lua vaporul catre partea asiatica a orasului, oprirea obligatorie este la barcuta cu peste, unde sfaraie pe gratar pesti abia scosi din mare si serviti file intr-o jumatate de paine turceasca, cu mult suc de lamaie si ceapa.
Este o bucurie simpla dar una din cele mai mari, pentru ca in fata marii, in tumultul trecatirilor grabiti, este prilej de reverie si amintit ce inseamna Istanbulul pentru noi si pentru lume.