Care ar fi, la ora actuală, cele mai bune exemple de practici ESG? Cele care au legătură cu partea materială din operațiunile companiei și care sunt parte din strategia acesteia, spune Robert Sroka. ”Bunele practici ESG sunt cele care îndeplinesc condiția «dublei materialități»: spre exemplu, cele care iau în considerare impactul asupra unui business, din exterior către interior, al aspectelor legate de sustenabilitate și impactul anumitor activități asupra societății și mediului, din interior către exterior.”

Cum arată best practice în ESG

Un exemplu bun de abordare strategică în zona de ESG este compania GTS - Global Technical Systems, parte din portofoliul Abris în România, explică Robert Sroka. În primul rând, văzând cererea tot mai mare de energie din surse fotovoltaice, GTS a dezvoltat o linie complet nouă de business și competențele necesare pentru asamblarea instalațiilor mari, iar aceasta a devenit o sursă adițională de venit. Compania a conștientizat însă și faptul că în domeniul eficienței energetice apar în fiecare an tehnologii noi. Ca urmare, nu doar că le pune la dispoziție clienților astfel de tehnologii inovatoare, dar participă și la studiile care duc la materializarea inovațiilor. În acest fel, GTS își susține clienții în reducerea costurilor cu iluminatul, încălzirea și răcirea spațiilor, dar în același timp reduce și emisiile de gaze cu efect de seră ale acestora.

Mai simplu spus, un caz de ”best practice” e acela în care strategia companiei ajută și mediul, dar crează în același timp și venituri, fără ca aceste dimensiuni să fie separate.

Greenwashing sau lipsă de cunoștințe?

În aceste condiții, de ce apar exemple de greenwashing sau alte tipuri de fraude ESG? Companiile încearcă să performeze cât mai bine posibil pe piață, spune reprezentantul Abris. ”În afară de câteva exemple evidente de fraudă, pe care prefer să nu le discut, multe exemple de greenwashing sau, și mai general, de informație falsă despre ESG, care se datorează lipsei de cunoștințe și înțelegere a conceptului de dezvoltare sustenabilă. Cel mai adesea, acestea sunt legate de schimbările climatice, emisii și drepturile omului”, afirmă el.

Totuși, spune Robert Sroka, ca urmare a noilor reglementări, a presiunii care vine dinspre investitori și a controlului din partea organizațiilor non-guvernamentale, managerii se aliniază în ritm accelerat la standardele ESG. Aceasta nu e o zonă facilă, avertizează el, în special când implică multe standarde noi, concepte și lipsa unor metodologii precise.

”Atât afacerile cât și societatea învață să funcționeze condiționate de importanța acțiunilor noastre în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Asta înseamnă că vor fi din ce în ce mai puține cazuri de greenwashing intenționat și că vor fi aspru pedepsite”, spune Robert Sroka.

ESG, tot mai reglementat

Cânda ajunge raportarea non-financiară să fie pe picior de egalitate cu cea financiară? Și cum va reuși să devină mai concretă, mai materială, deoarece în continuare multe companii mari tratează acest tip de raportare ca pe o broșură de PR? De pildă, un studiu PwC din 2022 arăta că numai 30% din companiile listate în România au un plan de aplicare a obiectivelor ESG, doar 10% au o strategie integrată de business și sustenabilitate iar jumătate nu utilizează niciun standard de raportare.

Raportarea datelor de către companii servește atât unor obiective interne cât și externe, explică Robert Sroka. Luând în considerare impactul în creștere pe care îl au factorii legați de dezvoltarea sustenabilă asupra funcționării și dezvoltării unei companii, datele non-financiare se sunt necesare pentru a le evalua condiția. Răspunsul la întrebare vine însă din două perspective, avertizează el. În primul rând, legiuitorii, în special cei europeni, au făcut deja foarte multe pentru a se asigura că stakeholderii externi ai unei companii ocazia să primească cât mai multe posibil informații materiale non-financiare care pot afecta rezultatele companiei.

Astfel, Directiva Corporate de Raportare pe Sustenabilitate (CSRD) și Legea Transparenței în Cifrele legate de Sustenabilitate (SFDR) sunt reglementări europene introduse tocmai pentru a crește transparența în ceea ce privește informațiile non-financiare care circulă pe piață. De asemenea, în 2023, Comisia Europeană a adoptae Standardele Europene pentru Raportarea pe Sustenabilitate (ESRS, SERS), pentru a fi utilizate de toate companiilecare intră sub incidența CSRD.

Practic, dacă sub vechiul cadru (NFRD), raportarea non-financiară era restrânsă la companii cu peste 500 de angajați, acum aceasta poate afecta chiar și IMM-uri, dacă sunt listate pe piețe, ca și și instituțiile de credit de mici dimensiuni.

Dezvoltarea durabilă, un concept nou pentru mulți manageri

”Acest fapt marchează încă un pas înainte în tranziția către o economie sustenabilă UE. Merită să amintim și că dezvăluirea incorectă a informațiilor non-financiare aduce cu sine aceleași penalizări pentru o companie și managerii ei ca și transmiterea greșită a datelor financiare”, spune Robert Sroka.

În România nu există sancțiuni specifice privind raportările non-financiare, spre deosebire de cele financiare. Totuși, după cum ne-a explicat recent Ana-Maria Iordache, partener D&B David și Baias, fraudele ESG intră sub incidența articolului 272 indice 1 din legea societăților comerciale, care sancționează fondatorul, administratorii, directorii sau reprezentantul legal al companiei pentru răspândirea de știri false sau pentru utilizarea de alte mijloace frauduloase pentru a crește valoarea acțiunilor companiei în folos propriu. Aceasta este considerată infracțiune încă din 1990 și se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani. Ana-Maria Iordache a identificat chiar 2 hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care administratori ai unor societăți au fost sancționați cu pedeapsa închisorii cu suspendare pentru astfel de situații - răspândirea de știri false în scopul denaturării valorii acțiunilor respectivei companii.

Pentru companii ar fi deci o mare o greșeală să trateze subiectul raportării non-financiare ca pe unul de PR, când el este de fapt o parte centrală a business-ului, mai ales din perspectiva investitorilor, dar nu numai. Companiile trebuie să fie conștiente că instituțiile financiare, inclusiv băncile, trebuie să încorporeze date ESG în strategiile lor de investiții și de creditare, în baza SFDR. Deci instituțiile financiare vor cere companiilor astfel de rapoarte, care trebuie să fie legate cu strategia.

Dincolo de sancțiuni, e vorba însă și de înțelegerea și internalizarea ESG în companii. ”Pentru ca o schimbare reală să se producă în zona raportării datelor non-financiare, managerii trebuie să fie din ce în ce mai capabili să înțeleagă relația dintre acest tip de informație și valoarea companiei. Dacă dezvoltarea durabilă nu este inclusă în strategia companiei, aceasta nu va fi o prioritate pentru manageri. Mulți lideri trebuie să învețe asta, fiindcă este ceva nou pentru mulți dintre ei, ceva ce nu au învățat la facultate, și nu au experiență în acest domeniu”, conchide Robert Sroka.

Sursa foto: Abris Capital Partners