Potrivit datelor oficiale, la nivel național consumul final de energie în sectorul clădirilor reprezintă cea mai mare parte din consumul final de energie la nivelul României, 42%. Din acest procent, sectorul rezidențial reprezintă peste 80%, restul fiind consumul de energie al tuturor celorlalte clădiri la un loc (birouri, școli, spitale, spații comerciale și alte clădiri nerezidențiale).

Noi plătim facturile pentru clădirile publice ineficiente

Ne petrecem undeva între 70% și 90% din timp în clădiri, spune Ionuț Chețe. ”Trebuie să facem ce este mai bine pentru clădirile în care trăim, în care am trăit și în care o să trăim”.

Pe de altă parte, dacă nivelul caselor sau apartamentelor de bloc vorbim de o decizie individuală - poate că nu ne pasă de cât dăm pe facturi sau poate că avem alte priorități - la nivelul clădirilor publice vorbim de facturi achitate, indiferent că vrem sau nu, din banii noștri, din taxe și impozite.

Cât de eficiente sunt clădirile publice din România în clipa de față? Comerțul (21%), administrația publică (24%) și învățământul (26%) ocupă primele trei poziții la consumul de energie. ”Vârsta acestor clădiri își spune cuvântul”, explică Ionuț Chețe, ”trebuie să înțelegem cu toții importanța renovării clădirilor”.

Un calcul realizat de ACUE arată că, dacă am atinge consumul recomandat pe metrul pătrat doar la nivelul clădirilor publice, economia ar fi de peste 6 miliarde de lei anual. Cu acești bani s-ar putea construi în fiecare an 10 școli de dimensiuni medii-mari sau 2 spitale regionale.

Peste jumătate dintre locuințele românilor sunt vechi de jumătate de secol sau mai mult

În ce privește clădirile rezidențiale, aproape o treime au fost construite înainte de 1960, 19%, în anii ‘60 și 23% în anii ‘70. Doar în jur de 6% datează din anii ‘2000. Numai acestea din urmă au fost de la început izolate, iar consumul lor de energie este cu circa 50% mai mic. Dar înainte de 2000 nu existau normative privind eficiența energetică – și nici prețul energiei nu era atât de mare încât să le facă necesare.

Din analiza oficială a fondului de clădiri rezidenţiale, rezultă că energia pentru încălzire reprezintă, în România, aproximativ 55% din consumul total de energie în apartamente şi până la 80% în casele individuale. Or acestea din urmă sunt majoritare, reprezentând în jur de 58% din fondul național construit. În plus, în funcţie de zona climatică, o locuinţă unifamilială (casă) consumă în medie cu 24% mai multă energie per metru pătrat comparativ cu un apartament de bloc.

Detaliile de execuție, elementul cheie

Deci ce putem să facem pentru a aduce clădirile vechi la un standard crescut de eficiență energetică? Cel mai important, avertizează Ionuț Chețe, este cum facem renovarea. Primul punct sunt banii: cei care administrează clădirile trebuie să știe că există diverse oportunități de finanțare. Al doilea pas este consultanța - există tot mai mulți specialiști în eficiență energetică în România. Implicarea activă în timpul lucrărilor este și ea extrem de importantă și la fel și recepția lucrărilor - sau refuzul de a le face recepția, dacă nu sunt în parametri.

”Ce lipsește în general din proiecte sunt detaliile de execuție”, explică Ionuț Chețe. ”Noi știm că trebuie să punem polistiren, vată, să montăm ferestre, dar lipsesc detaliile. Cum facem aceste lucruri? Păi știe dirigintele de șantier.”

Nu ne putem baza doar pe proiectant și constructor, spune expertul în eficiență energetică. ”Constructorul, dacă vede că nu este verificat, o să facă fix ce vrea el, pentru că trebuie să se termine repede și să facă și profit”, afirmă el. Cum la stat se aleg variantele cel mai ieftine, nu ne putem aștepta ca în aceste cazuri să se livreze neapărat calitate, de aceea e nevoie tot timpul de verificări.

Pe de altă parte, diferențele sunt extrem de vizibile nu doar în confort, ci și în facturi. În cazul unei clădiri vechi, dacă este bine izolată, cu o izolație de 20 de centimetri și tripan (termopan cu 3 foi de sticlă), consumul poate scădea și de 13 ori.

De ce cască tot timpul elevii și bugetarii?

Una dintre problemele care la noi au început să fie discutate abia de curând este cea a ventilării. În clădirile publice - și nu numai - ea se face la ora actuală de obicei deschizând geamul. Specialiștii spun însă că nu e nici controlabil, nici eficient energetic. De aceea au apărut sistemele de ventilare cu recuperare de căldură, care au un grad de recuperare de peste 90%.

În același timp, în lipsa ventilării apare senzația de somnolență, dureri de cap și căscatul de care se plâng învățătorii și profesorii în școlile în care s-a pus polistiren, dar nu și sisteme pentru ventilare. Același lucru se întâmplă și în multe clădiri publice de birouri, unde bugetarii nu cască de somn, ci pentru că ventilarea este deficitară.

O altă problemă, spune expertul, sunt caloriferele vechi, de fontă, pe care le vedem mai ales în clădirile publice. Sunt în general colmatate, aproape imposibil de reglat, ineficiente și practic funcționează doar la temperaturi înalte ale agentului termic. Alternativa modernă ar fi radiatoarele de joasă temperatură, care vin cu aceeași putere termică, dar la temperaturi mult mai mici ale agentului termic.

Cum stăm la ora actuală? Cele mai recente date (la nivelul anului 2020) arătau că 15% dintre clădirile publice în care se află instituții de învățământ erau renovate. Acesta este însă sectorul cu cea mai bună rată de renovare: la clădiri administrative și de birouri, procentul era de 5%, iar la cele din sănătate, doar un procent.

Sursa foto: Pixabay