Parteneriatul Romaniei cu Uniunea Europeana s-a cladit cu preponderenta pe forta de munca ieftina si pe exporturi bazate pe tehnologie scazuta. Un astfel de export a rezolvat unele probleme sociale, in sensul crearii de locuri de munca, dar este caracterizat prin valori adaugate mici, cu un aport scazut la ridicarea standardului de viata prin crestere economica in ritmuri inalte.

De la dezintegrare la reintegrare

In ultimii 10 ani, exporturile s-au triplat in regiunea Europei de Est si a fostei Uniuni Sovietice, importurile au crescut de 2,5 ori, iar investitiile straine directe s-au intensificat mai mult decat in oricare alta regiune din lume, releva studiul "De la dezintegrare la reintegrare", publicat de catre Banca Mondiala (31 ianuarie 2006). Acelasi raport contureaza doi poli, cu limite usor flexibile: Eurocentric - un grup mai mare, cu tari focalizate pe reforme rapide - tari mai bogate; Ruso-centric - format din tari mai sarace, cu un ritm lent al reformelor.

Romania a fost incadrata intr-un "grup de mijloc", alaturi de Bulgaria si Croatia, care desi au adoptat politici comerciale liberale, nu au incurajat suficient competitia pe piata interna, nu au consolidat guvernarea si nu au implementat alte reforme structurale privind relatiile comerciale. In aceste tari, importurile si exporturile au crescut, insa la nivelul productivitatii si veniturilor nationale nu s-au inregistrat cresteri semnificative. Romania este mentionata ca fiind, totusi, una dintre tarile cu cele mai impresionante performante ale exportului prin: reorientarea comertului exterior spre UE si expansiunea remarcabila a comertului in ciuda concurentei internationale la produsele care incorporeaza forta de munca ieftina (textile, imbracaminte).

Doar 11% din exporturi au la baza tehnologii inalte

In baletul comunitar pentru redefinirea criteriilor de la Lisabona, promovarea exporturilor trebuie sa constituie pentru romani catalizatorul dezvoltarii economice. Dispunem de una dintre cele mai mari piete de consum din regiune, dar si de confluenta a trei viitoare rute de transport europene: 4, 7 si 9, care permit accesul facil la tarile din fosta URSS, Balcani, Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Insa in structura de export, factorii de competitivitate sunt cei care exprima gradul de dezvoltare a economiei si capacitatea noastra de a interactiona cu exteriorul.

In ultimii ani, sesizam usoare modificari ale structurii exporturilor romanesti in favoarea celor intense in forta de munca ieftina si in defavoarea exporturilor intense in capital si in forta de munca inalt calificata, conform raportului Bancii Mondiale mai sus amintit. Ne situam insa mai favorabil decat Bulgaria, dar mult sub nivelul Poloniei, Cehiei sau Ungariei. In cazul importurilor, majoritatea tarilor din regiune se axeaza cu precadere spre cele intense in capital, dar si in forta de munca inalt calificata, tendintele de crestere a ponderii acestora mentinandu-se si in cazul Romaniei.

Romania si-a imbunatatit semnificativ competitivitatea in comertul cu UE-15, insa in ultimii ani cererea a fost principalul factor stimulativ al comertului intra-regional. Factorilor de competitivitate si diversificare li se datoreaza pierderea unei piete de export a Romaniei in regiunea fostelor tari comuniste in valoare de peste 210 milioane USD, in perioada 2000 2003.

La nivelul anului 2005, toate acestea s-au tradus intr-o structura a exporturilor net favorabila tehnologiilor scazute (54%) si tehnologiilor medii (34%) (vezi graficul 1) si reflecta capacitatea redusa a firmelor romanesti de a inova pentru dezvoltarea produselor si serviciilor lor. 83% dintre firme sunt non-inovative, 3% dintre firme sunt inovatori-strategici, 8% sunt inovatori intermitenti, 4% dintre firme adopta tehnologii pe care le prelucreaza si 2% dintre firme implementeaza noi tehnologii.

Exista prea putina inovare si, in consecinta, exista putine industrii care folosesc in mod intensiv tehnologie noua. In loc sa ne bazam cresterea economica din ultimii ani pe exporturile de automobile, calculatoare, echipamente, produse agricole ecologice, turism, servicii, noi ne-am bazat pe incaltaminte si imbracaminte (inca cu o pondere majoritara in volumul exporturilor romanesti), adica pe costuri reduse ale fortei de munca si resurse primare.

Reforma administratiei vamale, o prioritate

Citeste si:

Conform aceluiasi raport mai sus mentionat, in Romania camioanele de transport international marfa declara ca platesc mita in 90% din cazuri administratiei vamale (in medie 27 euro pe camion, la o singura trecere a frontierei), in 53% din cazuri Ministerului Administratiei si Internelor (in medie 23,7 euro) si in 41% din cazuri altor organisme (in medie 44,4 euro).

Administratia vamala romana continua sa ramana cea mai deficitara in randul tarilor in curs de aderare la UE (Bulgaria, Croatia si Turcia). In contextul comertului global, reforma acesteia are capacitatea sa antreneze o crestere cu 16% a castigurilor Romaniei inregistrate din comertul exterior.

La acestea se mai adauga si capacitatea administrativa si de management foarte scazuta in Romania in ceea ce priveste respectarea standardelor veterinare si fitosanitare. Insa eficienta infrastructurilor portuare si de IT este semnificativ apreciata.

Drumul spre productivitate si competitivitate

Iluziile nu-si mai au locul in acest peisaj. Ne raman doua optiuni: intram in competitie pe piata globala a produselor bazate pe forta de munca ieftina cu dragonul chinez si cu elefantul indian sau construim o strategie puternica de atragere a investitiilor straine directe care sa ne propulseze in jocurile economice europene si globale de tehnologie inalta. Daca luam in calcul perisabilitatea primei viziuni, ne ramane sa jucam cea de-a doua carte.

Pentru Romania aderarea la 1 ianuarie 2007 inseamna mai intai o liberalizare completa a pietei. Pentru ca efectele pozitive ale acesteia sa se transpuna in realitate, trebuie sa rezolvam cateva probleme critice: forta de munca inalt calificata, infrastructura si atragerea investitiilor straine. Concret, programarea economica trebuie sa fie coerenta si unitara, sa acopere putine obiective-cheie, cu alte cuvinte acele fisuri care pot aduce dezghetul dezvoltarii.

Un prim pas ar trebui sa fie practicarea unui management fiscal si al cheltuielilor guvernamentale prudente, in special prin renuntarea la promovarea unei politici expansioniste: mari cresteri salariale, extinderea aparatului administrativ si lansarea unor ambitioase proiecte de infrastructura.

Mentinerea unui climat fiscal stabil si atractiv pentru investitiile straine care sa favorizeze transferul de capital si de tehnologie ISD au crescut cu 47% in anul 2005, dar Romania continua sa ramana una dintre tarile cu cel mai mic stoc de ISD pe locuitor. Totodata, ar fi de dorit ca achizitiile internationale sa puna pe harta lumii si alte investitii straine din Romania. Un program national solid de facilitare a investitiilor initiate de catre romanii plecati pentru studii in strainatate ar avea capacitatea sa atraga resurse reale de know-how si sa valorifice capitalul uman atat de apreciat in exterior.

Practicarea unei largi deschideri in comertul international renuntarea la introducerea oricaror bariere tarifare si netarifare in calea liberei circulatii a marfurilor si serviciilor poate parea o solutie pentru eficientizarea economiei romanesti. In realitate aceste masuri preferentiale pot avea un efect negativ asupra performantei economice prin faptul ca scad motivatia intreprinderilor pentru cresterea eficientei, inovatiei si calitatii. Orientarea insa a subventiilor si a ajutoarelor de stat spre cercetare, educatie si mediu pot transforma cheltuielile in eficienta economica pe termen lung. Cu toate ca in 2004 ajutoarele de stat s-au diminuat cu o treime fata de anul 2001, au continuat sa se perpetueze ca prioritati: salvarea-restructurarea ca obiectiv orizontal (24%), siderurgia si industria miniera ca obiective sectoriale (cu alte 26%).

Canalizarea investitiilor spre cateva domenii-cheie, respectiv tehnologia informatiilor si sectoarele de inalta tehnologie va avea un rol fundamental. In anul 2005, prelucrarea lemnului este sectorul care a atras insa cea mai mare pondere a ISD in Romania (12,6%), urmat fiind de catre sectorul energetic (8,3%), autovehicule si masini de transport (7,8%) si constructii (5,15%).

Investitii majore in domenii-cheie nu se vor putea realiza fara pregatirea unei forte de munca specializate si calificate destinate acestor sectoare prin reconfigurarea continutului si a prioritatilor curriculei universitare; reforma invatamantului superior se poate transpune in practica doar pe baza unui sistem coercitiv puternic de crestere a competentelor cadrelor universitare.