La reuniunea din 21 iulie, liderii europeni au folosit jumatati de masura. Au stabilit principiul ca noua agentie fiscala, Facilitatea Europeana pentru Stabilitate Financiara, trebuie sa fie responsabila de rezolvarea problemelor, insa nu au majorat fondurile acesteia.

Nu au reusit, astfel, sa infiinteze o autoritate fiscala credibila pentru zona euro, iar noul mecanism ar putea fi operational cel mai devreme in septembrie. Intre timp, asigurarea de lichiditati de catre Banca Centrala Europeana este singurul mod de a preveni o prabusire a preturilor obligatiunilor emise de mai multe tari europene.

In acelasi fel, liderii zonei euro au crescut competentele fondului pentru a putea face fata unor probleme legate de solventa bancilor, dar nu au transferat supravegherea sistemelor bancare nationale de la autoritatile statelor la cele europene. Au oferit un al doilea pacher de finantare pentru Grecia, fara sa explice convingator ca programul de ajutor extern isi poate atinge obiectivele: au asigurat implicarea bancilor in pachetul de sprijin, dar aceasta a fost benefica pentru banci mai mult decat pentru Grecia.

Probabil cel mai ingrijorator este ca Europa a admis ideea ca tarile incluse in programe de ajutor extern nu trebuie penalizate prin dobanzi, dar principiul nu a fost extins la tari care nu fac parte din programul de ajutor financiar.

Ca urmare, Italia si Spania au fost nevoite sa plateasca pentru imprumuturile acordate Greciei mai mult decat dobanda pe care o percep statului elen. Situatia le ofera dreptul de a renunta sa mai participe la sustinerea Greciei, ridicand suspiciunea ca programul s-ar putea prabusi.

Pietele financiare au identificat aceasta posibila evolutie si au crescut prima de risc pentru obligatiunile Spaniei si Italiei la niveluri nesustenabile. Interventia Bancii Centrale Europene a ajutat, dar nu a rezolvat problema.
Situatia devine intolerabila. Autoritatile incearca sa cumpere timp, insa acesta se epuizeaza repede. Criza se apropie rapid de punctul culminant, afirma Soros.

Germania si ceilalti membri ai zonei euro cu rating maxim "AAA" vor trebui sa decida daca sunt dispuse sa-si riste propriul rating pentru a permite Spaniei si Italiei sa-si refinanteze obligatiunile la dobanzi rezonabile. Altfel, Spania si Italia vor fi impinse catre programele de ajutor financiar.

Pe scurt, Germania si restul statelor cu rating maxim trebuie sa accepte cumva o emisiune de obligatiuni comuna a zonei euro. Altfel, uniunea monetara se va destrama.

Citeste si:

Ar trebui sa se admita ca o intrare dezordonata in incapacitate de plata sau iesirea unei tari din zona euro, chiar si a unui stat mic precum Grecia, ar precipita o criza bancara comparabia cu cea care a cauzat Marea Depresiune.

Nu mai este neclar daca este rentabil sa existe o moneda comuna. Euro exista, iar prabusirea monedei ar cauza pierderi inclaculabile sistemului bancar. Astfel ca alegerea de care dispune Germania este mai mult aparenta decat reala - si este o alegere ale carei costuri vor creste cu cat Germania asteapta mai mult, mai scrie Soros.

Potrivit acestuia, criza zonei euro isi are originea in decizia cancelarului german, Angela Merkel, luata imediat dupa prabusirea Lehman Brothers in septembrie 2008, ca garantiile impotriva unui nou faliment sa nu fie asigurate de Uniunea Europeana, ci de fiecare tara separat. Totodata, incetineala Germaniei a agravat criza Greciei si a cauzat contagiunea care s-a transformat intr-o criza existentiala pentru Europa.

Doar Germania poate inversa dinamica dezintegrarii Europei, este de parere Soros, iar aceasta nu se va intampla usor.

Merkel poate invinge rezistenta politica din Germania doar intr-o atmosfera de criza si numai prin pasi marunti. Urmatorul pas va fi, probabil, suplimentarea resurselor fondului european, dar pana la adoptarea acestei masuri, ratingul "AAA" al Frantei ar putea fi in pericol. Pana la momentul cand Germania va accepta lansarea de obligatiuni comune ale zonei euro, chiar propriul rating ar putea fi in pericol.

Singurul mod in care Europa poate scapa din aceasta cursa este prin actiuni care anticipeaza reactia pietelor financiare si nu prin acceptarea presiunilor acestora, considera miliardarul. Vor fi necesare dezbateri intense, inclusiv privind identitatea in Germania, care din postura de cea mai stabila si mai mare economie europeana a fost impinsa in pozitia de a decide viitorul Europei.

Acesta este un rol pe care Germania a incercat sa-l evite si inca nu doreste sa-l accepte. Dar Germania nu are o optiune reala. O dezmembrare a zonei euro ar cauza o criza bancara care ar fi peste capacitatile de control ale autoritatilor financiare. Cu cat trece mai mult timp inainte ca Germania sa admita acest lucru, cu atat va fi mai mare pretul pe care il va plati, mai spune Soros.