Kim Woo-choong, in varsta de 69 de ani, s-a intors acasa la sase ani de la falimentul Daewoo, care a fost unul dintre cele mai puternice conglomerate ale statului asiatic.

Daewoo a fost odata o companie multimiliardara, cu filiale in intreaga lume, botezata cu grandiosul nume "marele univers". Asta se intampla inainte de colapsul suferit de compania sud-coreeana in anul 1999. Acesta s-a dovedit a fi unul dintre cele mai grave cazuri de faliment din intreaga lume. Directorul Daewoo, Kim Woo-choong, a disparut de pe scena publica, dispretuit de o lume intreaga. In autobiografia lui Kim Woo-choong, el sustine ca a inceput ca un om de afaceri coreean care a muncit din greu, dar care a fost parasit in momentul in care s-au schimbat regulile jocului.

Un afacerist talentat

Multa vreme, Kim Woo-choong a fost un afacerist sarac, care si-a plantat semintele propriului declin, nu in anul 1999, ci in 1985. Daca Guvernul de la Seul ar fi avut curajul sa actioneze decisiv cu o decada inainte, cand Daewoo avea nevoie de ajutor pentru a supravietui unui posibil faliment, s-ar fi putut preveni teribila criza economica din 1997-1998, care a fortat Coreea sa apeleze la un "ajutor umilitor" obtinut de la Fondul Monetar International. Caracteristicile care au determinat succesul lui Kim, pentru ca apoi sa stea la baza declinului sau, au fost vizibile inca de la inceputul carierei sale in afaceri. Inca din 1967, cand si-a pornit afacerea cu cateva mii de dolari, prin achizitia unei mici firme de textile, punand bazele viitoarei companii Daewoo, personalitatea sa l-a facut sa devina vanzatorul ideal, reusind sa obtina comenzi din intreaga lume. Toate actiunile sale au avut, insa, o baza politica. A fost aproape singurul care si-a dat seama ca Statele Unite ale Americii vor impune taxe pentru materialele textile si confectiile de productie sud-coreeana. Acesta a fost motivul pentru care Kim a crescut exporturile in incercarea de a obtine o parte cat mai mare din valoarea taxelor. In 1972, cand aceste taxe au fost implementate, Daewoo detinea aproximativ o treime din totalul sud-coreean. In acel moment, a detine taxe (cote) echivala cu licenta de a tipari bani.

Prietenul unui dictator

De-a lungul activitatii sale, Kim s-a dovedit a fi un acrobat al achizitiilor. In primii noua ani de existenta ai companiei Daewoo, el a reusit sa obtina achizitionarea a 11 companii din cele mai diverse domenii, de la textile la finante; de la masini la cosmetice. Desi, la prima vedere, nu se poate compara cu impresionantul proces de achizitii al altor companii, precum Tyco din SUA, trebuie avut in vedere faptul ca, la acea vreme, Daewoo era doar o micuta companie comerciala, care isi coordona activitatile dintr-un birou minuscul. Dezvoltarea companiei a fost asigurata de creditele ieftine obtinute de la banci si de la Guvernul unei tari in care imprumuturile erau acordate doar catorva companii favorizate. Cum a reusit Kim Woo-choong sa obtina aceste credite? Prin influenta politica. Tatal sau, un profesor de scoala ucis in timpul razboiului coreean, fusese profesorul dictatorului Park Chung Hee. Kim a avut totdeauna o excelenta arta oratorica, oferind inspiratie si viziune auditoriului. El a fost intruchiparea succesului, care a caracterizat primul sfert de secol al dezvoltarii economice sud-coreene.

Promisiuni uitate

Cu toate acestea, la mijlocul anilor '80, Kim a inceput sa realizeze ca vremea sa incepea sa apuna. In timpul unei usoare crize economice, oficialii guvernamentali au decis sa diminueze puterea imperiului sau economic, decizie ce putea fi dusa la indeplinire dintr-o singura trasatura de condei. Acesta a fost momentul in care Kim a parasit tara pentru o scurta perioada, evitand astfel emisarii guvernamentali trimisi special pentru a-l soma sa se intoarca acasa. In momentul reintoarcerii, a pledat pentru ca toate bunurile sale sa fie transferate intr-o fundatie. In numai cativa ani, fraiele fundatiei au fost trecute in mainile unor manageri profesionisti. Promisiunile facute la reintoarcerea in Coreea au fost curand uitate, si, in momentul in care economia inflorea din nou, setea de expansiune a magnatului sud-coreean a iesit din nou la iveala.

In 1989, imperiul lui Kim a fost salvat de un imprumut garantat de Guvernul coreean pentru una din unitatile de constructie navala care fusese aproape falimentata de protestele muncitorilor. Daewoo a primit o data in plus mana intinsa de regimul politic preferential.

Aventura auto

Incurajat, Kim a intrat pe piata auto. De multa vreme, intre Daewoo si General Motors exista un joint-venture. Dar Kim a decis sa se revolte impotriva restrictiilor de piata impuse de compania americana, decizie care a dus la incetarea acordului.
Dupa acest pas, Kim a inceput un amplu proces de extindere la nivel mondial. Din nefericire, momentul era cum nu se poate mai prost ales, piata mondiala fiind saturata de autovehicule. Nu putine au fost acordurile secrete semnate intre Daewoo si Guverne straine, pentru ca acestea sa fie ulterior incalcate fie din cauza investitiilor, fie din cauza localizarii.

O lectie de economie

Kim a fost unul dintre eroii sud-coreeni din perioada de maxima crestere economica a tarii, fiind considerat in trecut drept omul care a contribuit masiv la construirea economiei tarii. El ramane un exemplu in istoria economica a tarii, o lectie din care Coreea mai are inca de invatat. "Regret ceea ce s-a intamplat si imi este rusine ca nu mi-am asumat mai curand responsabilitatea, desi raspundeam de afacerile Daewoo. Revin ca un om de afaceri infrant, ca o vulpe pe moarte care-si intoarce capul spre casa pentru a rezolva problemele trecutului", (vechi proverb chinezesc), a spus Kim intr-un mesaj publicat pe Internet inainte de revenirea in tara.

Coreea de Sud a fost renumita pentru legislatia prea slaba in privinta eticii in afaceri, acesta fiind principalul motiv pentru care actiunile companiilor sale sunt mai ieftine comparativ cu ale altor firme asiatice, factor cunoscut drept "Discount-ul Coreea".