- La 1 ianuarie 1999 euro a devenit moneda oficiala a 11 state europene: Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Austria, Irlanda si Finlanda. Insa la acel moment, euro nu exista decat sub forma unei monede virtuale.

- La 1 ianuarie 2001 Grecia, ce a indeplinit criteriile de la Maastricht, a devenit al 12-lea membru al zonei euro.

- La 1 ianuarie 2002, sunt introduse monedele si bancnotele de euro, care au inlocuit definitiv monedele nationale ale celor 12 state membre.

- La 1 ianuarie 2007, Slovenia a adoptat moneda unica, devenind prima tara fosta comunista ce a luat o actiune in acest sens, la mai putin de trei ani dupa aderarea la UE, din 2004.

- La 1 ianuarie 2008, Malta si Cipru au devenit membre ale zonei euro, formata acum din 15 state.

Citeste si:

- La 1 ianuarie 2009, zona euro va primi al 16-lea stat membru, Slovacia.

- Urmatoarea extindere a zonei euro ramane incerta. Urmatorul stat ce ar trebui sa devina membru este Polonia, in 2012, dar aderarea ar putea fi amanata. Republica Ceha nu si-a fixat nicio tinta, iar Ungaria a anuntat ca va intra in zona euro intre 2011 si 2013, inainte insa ca economia sa sa fie lovita dur de criza financiara si economica mondiala.

- Tarile baltice au handicapul inflatiei galopante. Lituania a estimat ca va adera la zona euro in 2010 sau 2011, Letonia intre 2011 si 2012, iar Estonia in 2011, dar criza economica ar putea compromite aceste obiective.

- Romania si-a fixat ca obiectiv adoptarea euro in 2014.

- Potrivit tratatelor in vigoare, statele membre ale UE trebuie sa adopte moneda unica de indata ce indeplinesc conditiile, cu exceptia Marii Britanii si Danemarcei, ca urmare a unei clauze speciale, si Suediei, dupa un referendum negativ. Insa chiar si in aceste state, in special in Danemarca, criza financiara mondiala a sporit atractia euro.
- Tratatul de la Maastricht stabileste mai multe criterii pentru adoptarea euro, care se refera la controlul inflatiei, finantelor publice (deficit si datorie), ratei dobanzii si cursului de schimb, ale carui fluctuatii trebuie limitate.