Wall-Street: Sa incepem prin a ne da cateva detalii despre momentul in care ai ales publicitatea in detrimentul altui domeniu si despre evolutia agentiei GMP?

Lucram la PRO TV iar in 1998 am cunoscut pe cineva care mi-a cerut sa fac un spot si un pliant. Habar nu aveam, am gresit vreo trei. Dupa aceea am fost sfatuit sa-mi fac o firma insa nu ma incanta ideea. Avand insa niste bani, imi doream sa-mi iau o masina. Masina era inmatriculata pe o firma si cumparand-o, m-am trezit si cu o firma. In doi ani am inchiriat un apartament, aveam o secretara si un DTP-ist, si cand luam salariu de la PRO TV plateam cele doua salarii si chiria. A fost fantastic cand mi-am luat calculator, fax si doua birouri. Firma se numea atunci “General Media Promotion”, si arata cat de mult stiam eu despre publicitate. Asta e si istoria GMP.

Primele lucrari au fost pentru clientul Elmiplant. Apoi am participat la o licitatie, facusem o campanie pentru masina de spalat “Diamant” si peste vreo luna m-au sunat de la Cugir sa-mi spuna ca am castigat licitatia. In februarie 2000, noi am fost cei care am lansat James Bond, “The world is not enough”. Bugetul era foarte foarte mic dar am descoperit ca partenerii traditionali co-branded ai filmului sunt BMW, Smirnoff si Omega, pe care i-am luat ca sponsori. In final, am reusit cu un film prost, prin promovare, sa obtinem unul dintre cele mai tari weekend-uri din punct de vedere al incasarilor, pe anul respectiv. De aici am fost recomandati sa facem pentru PD niste afise electorale. M-am apucat de proiect alaturi de doi prieteni, nu i-am acordat foarte mult timp pentru ca si prietenii mei lucrau in alta parte, dar am facut o strategie. Cand le-am predat proiectul, i-am avertizat ca in conditiile date, nu ne vom atinge obiectivul. Dupa dezbateri si o cearta infernala, a doua zi s-a schimbat candidatul si acesta a fost Traian Basescu. Dupa cinci minute, i-am spus ce avem noi in cap si dupa premisa “Eu sunt detergentul Basescu, vindeti-ma!”, am facut campania in urma careia a castigat.

Wall-Street: Acesta a fost punctul culminant al activitatii tale in publicitate, care ti-a dat un imbold?

Acesta a fost momentul in care mi-am dat demisia de la PRO TV pentru ca mi-am dat seama ca e mult prea serioasa treaba. Campania a fost una total neconventionala si se vorbea de ea ca cum ca ar fi fost facuta de niste americani. Daca ne uitam la campanie dar si la cine e omul, iti dai seama ca nu puteai sa o pui pe nici un alt politician roman. Sa incepi cariera de advertising cu asa o campanie este si un lucru foarte bun pentru ca este vorba de notorietate dar este si mai putin bun. Aveam acum de dovedit ca aceste lucruri nu au fost accidentale, mai ales ca eu nu mai calcasem niciodata intr-o agentie de publicitate.

Wall-Street: Daca ne uitam la reusitele companiei, la cifra voastra de afaceri, exista o diferenta percutanta intre anii 200 si 2005, din datele facute publice. Cum explici lucrul acesta si ce estimari faci pentru anul 2006?

Cu exceptia anului 2003 care a fost un an foarte prost, din cauza unei probleme avute cu clientul “Ziua”, de la an la an ne-am dublat, cel putin, cifra de afaceri. Pentru anul acesta ne-am propus sa atingem cifra de 10 milioane de euro. Anul trecut am terminat cu 6.5 milioane de euro, care a fost o crestere boom fata de 2004.

Wall-Street: Faptul ca ati facut campanii pentru Basescu, Videanu, proiecte importante precum Rosia Montana (proiect mult dexbatut in presa si nu numai), Millenium Bank, consideri ca a crescut prestigiul agentiei, a numarului de clienti, al pitch-urilor?

Orice succes atrage dupa sine si alte succese. Cat dspre Rosia Montana, au venit la noi pentru ca au vazut ce realizasem pana la momentul respectiv, ca putem face campanii altfel, la alt nivel. Campaniile politice ne-au oferit si oportunitatea de a fi vazute de toata lumea, targetul fiind unul general.

Wall-Street: Dar ruperea de Ashley & Holmes si implicit pierderea clientului Cosmote, a pus GMP intr-o lumina negativa?

Daca noi vroiam sa avem contul asta trebuia sa vindem o parte mai mare din firma decat stabilisem initial. Discutasem ca eu sa conduc in continuare agentia si dupa asta s-a discutat altceva, lucru care nu ne-a convenit. Problema nu a fost cu Cosmote, problema a fost cu reteaua. Un client judeca dupa ceea ce ia de la noi, daca el este multumit cu ceea ce lucram, cu ce ii livram; faptul ca suntem intr-o discutie cu o retea, si ca nevrand sa pierd controlul asupra companiei mele, am actionat asa...nu cred ca afecteaza.

Wall-Street: Ai in plan pentru viitorul apropiat sa castigi un client anume, iti doresti sa lucrezi cu un anumit client de pe piata?

Cosmote a fost cel mai mare client pe care l-am avut. Noi nu avem new business director, suntem invitati la pitch-uri si castigam sau nu. Am crescut destul de mult si de repede, acum suntem in jur de 50 de oameni. In acest moment, vreau sa ne linistim ca si echipa, dinamica in publicitate fiind foarte mare, oamenii vin si pleaca si vrem sa ne focusam mai mult pe zona asta.

Daca clientii cred in noi si noi credem in ei, este perfect. Daca acest lucru se intampla, devenim proactivi, venim cu idei. Am construit cateva brand-uri cu toata pasiunea si aici nominalizez Paxeladine, pentru care am facut cateva campanii incepand cu 2003, si care acum este lider de piata pe domeniul lui, Monte Banato, Bucovina, sunt branduri ridicate de noi. Si acum pot numi cateva brand-uri mari pe care incercam sa le consolidam precum Reiffeisen, Mr. Bricolage pe care il lansam in curand, Boom, care e un brand nascut de noi, si multe altele.

Citeste si:

Wall-Street: Ai mai fi dispus pentru o afiliere sau pentru o colaborare la acelasi nivel cu Ashley&Holmes?

Trebuie sa existe o chimie. Avem nevoie de afiliere, in primul rand pentru ca iti ofera de la know-how, deschidere, oameni, experiente si pana la clienti.

Wall-Street: Daca deschizi televizorul, o revista, radioul, ce impresie iti lasa publicitatea romaneasca asa cum este ea perceputa la ora actuala?

E pe drumul cel bun. Nu ducem lipsa de creativitate si se vede in toate festivalurile la care romanii participa, mai putin la cele globale. Dar asta se intampla pentru ca nu avem bugete foarte mari, ideile in schimb sunt foarte bune. Lucrul acesta nu se vede numai in publicitate ci si in alte domenii. Cred insa ca ar trebui sa urcam la urmatorul nivel in care sa realizam cu totii ca publicitatea nu este o arta ci este un business, care trebuie sa raspunda nevoilor business-ului clientilor. Si ca acea idee care iti vine si de care te indragostesti, nu are nici o valoare daca ea nu genereaza valoare pentru brand-ul clientului. Cred ca acesta este momentul in care ne-am dovedit ca suntem creativi, ne-am stimulat ca niste berbeci, ne-am certat, ne-am batut, competitie este foarte buna, dar ceea ce cred ca lipseste este aceasta orientare mai inspre business-ul clientului: sa se foloseasca mai mult research, sa se inteleaga mai bine consumatorul, sa se vina cu mai multe idei. Cel mai rau lucru in advertising este sa faci ceva care nu este remarcat si care nu genereaza memorabilitate, care nu adauga valoare brand-ului promovat. Ceea ce ne caracterizeaza pe noi este indrazneala si cred ca clientii care vor asta, vin la noi, asta e trasatura noastra esentiala.

Wall-Street: Ce reprezinta International Advertising Association (IAA) pentru industria noastra de publicitate, cum actioneaza aceasta organizatie si care este rolul tau, ca presedinte al organizatiei?

IAA , filiala Romania, este singura organizatie care se ocupa de cele trei ramuri: clientii, agentiile de publicitate si media. Este o umbrela pentru interesele intregii industrii, interese care sunt destul de clare. La inceputul anului, cand am fost ales presedinte al asociatiei, mi-am propus doua directii pe care sa trag, legislatie si educatie. Pentru legislatie, e mai simplu, intram in UE si mai sunt lucruri care trebuie armonizate cu legislatia UE. Din perspectiva asta, impreuna cu CNA-ul si RAC-ul (n.r. Romanian Advertising Council), am structurat toate aceste norme ale publicitatii intr-un cod. Acum sprijinim Primaria pentru reglementarea outdoor-ului in Bucuresti si tot ce tine de reglementare legislativa. Cat despre educatie, cea mai mare problema pentru Romania este forta de munca calificata. In publicitate putem vorbi de un deficit de cateva sute de oameni calificati, ceea ce este o foarte mare problema. Am vorbit cu cei de la New York sa gasim o solutie si, pe langa traditionalele traininguri si seminarii, pe care IAA le-a intensificat si adaptat nevoilor locale, sa facem o scoala intensiva de publicitate. Este un proiect greu sa faci o scoala pentru ca este vorba despre un intreg sistem educational, dar o sa ne iasa.

Proiectul este in faza finala, ar trebui sa-i dam drumul, Primaria ne-a dat un spatiu, astfel ca dupa 13 ani de existenta, asociatia are si un spatiu, care insa trebuie renovat. Din primavara putem sa-i dam drumul. Va fi scoala intensiva de aproximativ trei luni, se va lucra pe principiul vineri si sambata, si la sfarsit trebuie sa fii in stare sa treci la 'next level'. Este o oportunitate si pentru oamenii care nu sunt in industrie sa inteleaga despre ce este vorba si in acelasi timp vorbim si de zona practica.

Wall-Street: Daca vorbim putin despre festivalurile de publicitate, ce asteptari trebuie sa avem noi de la acestea, ce relevanta au ele in spectrul advertising-ului romanesc?

Festivalurile au o doza fantastica de subiectivitate, nu exista un festival-reper absolut. La Golden Drum sunt acum patru festivaluri in unul. Am avut inscrise o lucrare la 'Inovative Media' si 'Print', la prima sectiune nu am luat nimic, iar pentru Print, unde nici nu ne gandeam, a fost shortlistata. Anul trecut, McCann cu MTV a luat Golden Watch la categoria “Campanii”, iar la o alta, cu aceeasi lucrare, nu a luat nimic, nici macar o nominalizare.

Festivalul nu vorbeste despre valoarea lucrarilor, in nici un caz. Am vazut foarte multe lucrari, si din cele finaliste care nu ar fi trebuit sa fie finaliste si altele in cazul carora nu intelegi de ce nu au fost premiate. Repet, nu este un reper absolut, nu ma demotiveaza daca nu am luat trofee, drept este ca ma motiveaza daca se intampla asta, dar un publicitar trebuie sa stie ce e valoros si ce nu, pana la urma te autocenzurezi. Este bine sa ai aceste zvarcoliri interne care sa te faca sa progresezi. Cert este ca nu traim pentru festivaluri. Este un reper extern, motivant pentru oamenii de publicitate, mai ales ca sunt foarte multi clienti care vin la festivaluri. Un festival serios are grija si pozitioneaza creativitatea in beneficiul clientului si asta este si ceea ce ne intereseaza. Eu nu vad nici o dihotomie, cele mai bune lucrari premiate intr-un festival sunt cele care si vand. Drept este ca intr-un festival ai un target de cativa oameni care ti le jurizeaza si in viata reala sunt milioane de oameni care iti vad lucrarile.

Wall-Street: Crezi ca publicitatea nu ar trebui sa-si depaseasca granitele, sa fie sau nu disputata precum politica, sa se scrie sau nu despre oamenii din publicitate, sa se duca polemici, sa dezvolte scandaluri?

Eu cred ca trebuie dezbatuta. Dezbaterea asupra unor lucruri nu poate sa faca decat bine in sensul ca analizezi, te destepti, vezi puncte de vedere, ce se intampla si astfel se creaza un mediu efervescent. Din cauza asta vor copiii sa lucreze in publicitate. Este un mediu viu, palpitant. Eu cred ca un om care a lucrat 20-30 de ani in publicitate si si-a facut treaba foarte bine poate sa fie prim ministru, asta pentru ca ai oportunitatea sa lucrezi pe foarte multe directii de business, te duci pe zona de industrie a iaurturilor, pe cea de masini, pe sistemul financiar. Ai atata expunere de cazuri incat la sfarsitul carierei chiar ai un bagaj de experienta pe care poti sa-l impartasesti multor oameni. Este fantastic si nu putine lucruri au specifica treaba asta, sa poti expetimenta atat de mult. De asta cred ca e bine sa fie opinii, dezbateri, analize, si este bine pentru ca industria este in continua crestere.