Can tho, orasul in care am ajuns de la Phu Quoc, nu are nimic special, e un orasel obisnuit vietnamez, insa reprezinta poarta de intrare in Delta Mekongului si principalul nod rutier din zona.

Am avut noroc si am gasit repede seara un hotel convenabil in centru, insa pana sã apucam sa ne tragem respiratia a venit peste noi in camera un “salesman” cu care am negociat timp de 20 de minute o plimbare cu barca pe canalele Mekongului.

7 ore mai tarziu, la 5 si jumatate dimineata eram zgribuliti pe o barca, condusa de un vietnamez foarte simpatic ce stia binisor engleza. Rasaritul a intarziat, avusese o cearta cu norii si a ramas retinut in spatele lor. Primele crampeie de lumina ne-au gasit in celebra piata plutitoare. Delta e impanzita de canale de toate dimensiunile, de aceea e mult mai usor pentru fermieri sa vinã cu barca sa-si vanda marfa. Fiecare barca avea atarnat pe un bat lung tipul de marfa ce il avea disponibil.

Desi conditiile de viata in Delta nu sunt usoare am vazut multa lume ce se spala pe dinti chiar la marginea barcilor de pe care vindeau produse.

Citeste si:

Am gustat diverse fructe, ne-am fotografiat cu mini-bananele spre distractia vanzatorilor ambulanti si a altor turisti si am observat forfota pietei plutitoare.

Urmatorul popas a fost la o ”fabrica” de taitei, unde am aflat procesul de productie a celebrilor noodles vietnamezi.

Cele mai linistite momente le-am petrecut plimbandu-ne pe canale mici, lipsite de hoardele de turisti, printre campurile de orez si palmieri.

Finalul calatoriei ne-a adus o fotografie de grup cu ghidul nostru si multumirea ca am ajuns si in Delta Mekongului. Am plecat mai departe, spre Dalat, intr-un autocar de noapte.