Pentru majoritatea dintre noi sfarsitul lumii e de neimaginat, dar, cu siguranta, vreme de cateva clipe ne gandim cu totii la un posibil final care depinde mai putin de propriile actiuni. Pentru ca profetiile despre sfarsitul lumii au marcat omenirea inca din zorii civilizatiei umane, mi-am propus sa-mi imaginez acest final printr-o agenda a ultimelor 10 zile de dinaintea presupusului sfarsit al lumii, prezis de mayasi a avea loc pe 21 decembrie. Notele de mai jos, scrise mai ales din perspectiva unui antreprenor, arata, in fapt, expresii ale distructivismului si se impart in doua spete: unele sunt imaginare, dar neindoielnice, iar altele sunt autentice. Ambele au un lucru un comun: relatia cu statul.
11 decembrie. Marti. Au ramas 10 zile pana la Apocalipsa si aflu ca guvernantii vor sa infiinteze Autoritatea de Supraveghere Financiara pana la 15 martie 2013. Pe de o parte, rasuflu usurat: cei care ne conduc stiu mai bine cum e cu sfarsitul lumii si ipotezele maya sunt false, insa incerc sa aflu miza crearii unui mamut financiar prin care statul sa controleze si mai mult mediul financiar? Pe de alta parte, ma tem ca ne vom confrunta cu un sfarsit al lumii sanatoase, adica ne vom indrepta catre un capitalism cu un sistem financiar tot mai etatizat. Ce vina are antreprenorul care lupta sa supravietuiasca prin comercializarea produselor si a serviciilor pe o piata (cat de cat) libera, dar in cautare de finantare pe o piata tot mai reglementata?
12 decembrie. Nu mai e asa mult timp pana la presupusul sfarsit al lumii si marele aparat de stat vrea sa devina si mai obez: cica Ministerul Finantelor s-ar imparti in doua portofolii, dupa modelul francez, iar Ministerul Economiei in alte trei ministere. Ma pun din nou in pielea antreprenorului si intreb pe un ton sperios: “Dar ANAF-ul, al cui va fi?”. Altfel spus, in termeni economici, urmeaza sa avem un aparat birocratic mai mare, va sa zica mai multe institutii carora le vor lipsi criterii obiective de alocare a banilor catre investitii publice.
13 decembrie. Joi. Ma astept la ce-i mai rau intr-o zi de 13, asa ca nu ma suprinde cand citesc in ziar ca guvernul si-a dat OK-ul pe majorarea taxelor si impozitelor locale pentru anul viitor cu 16,05%. Concret, conform Codului Fiscal, impozitele si taxele locale sunt indexate o data la trei ani, tinand cont de evolutia ratei inflatiei de la ultima modificare. Ultima actualizare a taxelor si impozitelor locale a fost aplicata incepand cu anul 2010. Ce ma suprinde, insa, mai ales daca sunt un antreprenor atent la evenimentele din ultimii ani, este faptul ca statul ma taxeaza de doua ori: o parte insemnata din inflatia de 16,05% a fost determinata de avansul TVA de la 19 la 24% din 2010. Practic, intreprinzatorul roman plateste de doua ori ineficienta aparatului birocratic, adica prostia institutiilor grase de mai sus!
14 decembrie. E vineri, cu o saptamana inainte de sfarsitul lumii prezis de calendarul maya. Imi incep ultima zi lucratoare a saptamanii cu o gluma buna: investitiile straine directe au urcat si au ajuns in primele zece luni la 1,27 mld. euro. Ce salt spectaculos! Daca vom cauta grupul fata de care guvernantii au fost in mod constant impotriva de-a lungul ultimilor doi ani, acesta este format din investitorii straini. Nu este sustenabil si suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine. Antreprenorul roman si investitorul strain au fost raufacatorii tarii si in 2012. Acest cuplu a fost abordat prin politici de agresiune, adica prin controale, supraimpozitari si prin penalizari. Climatul a devenit mai dusmanos cu afacerile pentru simplul motiv ca businessul nu a votat anul acesta!
15 decembrie. Tihna primei zi de weekend ma duce cu gandul la faptul ca, daca supravietuiesc Apocalipsei, mai sunt 10 zile pana la Craciun, singura sarbatoare cu adevarat capitalista, fundamentata pe proprietate privata, schimburi voluntare si beneficii reciproce. Este de retinut urmatorul lucru: oamenii care fac schimb difera de cei care pur si simplu iau, adica guvernantii.
16 decembrie. E duminica, iar agitatia din oras si freamatul din magazine ma pregatesc pentru Anul Nou. Spre deosebire de zilele de Craciun, noaptea dintre ani inseamna mai ales inceputul unui nou an fiscal in care ar trebui sa ne preocupe ca in urmatoarele cinci luni de zile vom lucra pentru stat.
17 decembrie. V-am scris la inceputul articolului ca ma pun in pielea unui antreprenor. Ca intreprinzator, iau in calcul plata unor bonusuri de final de an pentru angajatii firmelor mele. Ma duc la banca, unde am plasate economisirile firmei din ultimii ani, si constat cum inflatia, o expresie a distructivismului, imi erodeaza depozitele. Stau si ma intreb daca mai are sens sa pun bani deoparte daca in fiecare an acestia isi erodeaza din puterea de cumparare. Mai ales ca ne pregatim pentru Craciun, putini inteleg ca economisirile sunt fundamentul relansarii productiei, si nu consumul!
18 decembrie. E marti. Cum vreau sa-mi petrec sfarsitul lumii? O intrebare prea simpla. Cum vreau sa-mi petrec restul vietii? Aceasta-i o chestiune mai dificila, insa un lucru este cert: raspunsul graviteaza in jurul ideii de a fi sanatos. Cu ce costuri? Iata situatia fix cu trei zile inainte de “marele sfarsit” prezis de mayasi: anul acesta am platit de trei ori pentru servicii de sanatate (contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat), este esential sa stiu care va fi ponderea sectorului privat in domeniul sanitar.
19 decembrie. Ma urc in trenul CFR si imi aduc aminte ca 2012 a fost anul argumentelor anti-proprietate privata. Presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta au decis - guvernantii nostri mai iau si decizii (sic!) - sa amane privatizarea CFR Marfa si listarea pe Bursa a 10% din Transgaz (TGN), argumentul fiind practic acelasi vehiculat in ultimul deceniu: „nu este momentul prielnic”. O sa fiu foarte succint si o sa va demonstrez ce inseamna prefacatoria promisiunilor publice, incompatibile cu faptele lor pentru insanatosirea economiei. Va mai amintiti ce predica seful statului in urma cu doi ani de zile? Ca este un adept al vanzarii pe Bursa a societatilor de stat sau unor parti din actiunile companiilor, si ca ar incepe cu CFR Marfa si ar continua cu pachete mici de la Transelectrica, Transgaz, Romgaz, estimand veniturile la buget la 6-7 miliarde. Gata cu promisiunile, se face joi.
20 decembrie. Mai e o zi pana la “sfarsitul lumii”. Cel mai sanatos e sa recitesc o carte buna, una de capatai: “Economia intr-o lectie”. Si cateva bloguri bune: logec.ro, karamazov.ro, lewrockwell.com, sound-economics.ro.
21 decembrie. Fie ca se numesc “impozite”, “reglementari”, “nationalizari”, “inflatie”, “birocratie” sau “impuneri fiscale”, rezultatele politicii distructiviste le simtiti pe propria piele si nu e nevoie sa asteptati ziua de 21. 12. 12 pentru a intelege ca distrugerea societatii provine tocmai din interventia guvernamentala. Daca asa-zisul sfarsit al lumii este doar un zvon, finalul lumii bazate pe logica economica sanatoasa se produce chiar acum. Este un proces continuu. Singura forma de distructivism, asa cum o inteleg eu, se rezuma la urmatoarea afirmatie simpla si de neclintit cu argumente: “Amestecul statului in viata economica, care se autointituleaza „politica economica”, nu a facut nimic altceva decat sa distruga viata economic”. (Ludwig von Mises - "Socialismul. O analiza economica si sociologica").
11 decembrie. Marti. Au ramas 10 zile pana la Apocalipsa si aflu ca guvernantii vor sa infiinteze Autoritatea de Supraveghere Financiara pana la 15 martie 2013. Pe de o parte, rasuflu usurat: cei care ne conduc stiu mai bine cum e cu sfarsitul lumii si ipotezele maya sunt false, insa incerc sa aflu miza crearii unui mamut financiar prin care statul sa controleze si mai mult mediul financiar? Pe de alta parte, ma tem ca ne vom confrunta cu un sfarsit al lumii sanatoase, adica ne vom indrepta catre un capitalism cu un sistem financiar tot mai etatizat. Ce vina are antreprenorul care lupta sa supravietuiasca prin comercializarea produselor si a serviciilor pe o piata (cat de cat) libera, dar in cautare de finantare pe o piata tot mai reglementata?
12 decembrie. Nu mai e asa mult timp pana la presupusul sfarsit al lumii si marele aparat de stat vrea sa devina si mai obez: cica Ministerul Finantelor s-ar imparti in doua portofolii, dupa modelul francez, iar Ministerul Economiei in alte trei ministere. Ma pun din nou in pielea antreprenorului si intreb pe un ton sperios: “Dar ANAF-ul, al cui va fi?”. Altfel spus, in termeni economici, urmeaza sa avem un aparat birocratic mai mare, va sa zica mai multe institutii carora le vor lipsi criterii obiective de alocare a banilor catre investitii publice.
13 decembrie. Joi. Ma astept la ce-i mai rau intr-o zi de 13, asa ca nu ma suprinde cand citesc in ziar ca guvernul si-a dat OK-ul pe majorarea taxelor si impozitelor locale pentru anul viitor cu 16,05%. Concret, conform Codului Fiscal, impozitele si taxele locale sunt indexate o data la trei ani, tinand cont de evolutia ratei inflatiei de la ultima modificare. Ultima actualizare a taxelor si impozitelor locale a fost aplicata incepand cu anul 2010. Ce ma suprinde, insa, mai ales daca sunt un antreprenor atent la evenimentele din ultimii ani, este faptul ca statul ma taxeaza de doua ori: o parte insemnata din inflatia de 16,05% a fost determinata de avansul TVA de la 19 la 24% din 2010. Practic, intreprinzatorul roman plateste de doua ori ineficienta aparatului birocratic, adica prostia institutiilor grase de mai sus!
14 decembrie. E vineri, cu o saptamana inainte de sfarsitul lumii prezis de calendarul maya. Imi incep ultima zi lucratoare a saptamanii cu o gluma buna: investitiile straine directe au urcat si au ajuns in primele zece luni la 1,27 mld. euro. Ce salt spectaculos! Daca vom cauta grupul fata de care guvernantii au fost in mod constant impotriva de-a lungul ultimilor doi ani, acesta este format din investitorii straini. Nu este sustenabil si suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine. Antreprenorul roman si investitorul strain au fost raufacatorii tarii si in 2012. Acest cuplu a fost abordat prin politici de agresiune, adica prin controale, supraimpozitari si prin penalizari. Climatul a devenit mai dusmanos cu afacerile pentru simplul motiv ca businessul nu a votat anul acesta!
15 decembrie. Tihna primei zi de weekend ma duce cu gandul la faptul ca, daca supravietuiesc Apocalipsei, mai sunt 10 zile pana la Craciun, singura sarbatoare cu adevarat capitalista, fundamentata pe proprietate privata, schimburi voluntare si beneficii reciproce. Este de retinut urmatorul lucru: oamenii care fac schimb difera de cei care pur si simplu iau, adica guvernantii.
16 decembrie. E duminica, iar agitatia din oras si freamatul din magazine ma pregatesc pentru Anul Nou. Spre deosebire de zilele de Craciun, noaptea dintre ani inseamna mai ales inceputul unui nou an fiscal in care ar trebui sa ne preocupe ca in urmatoarele cinci luni de zile vom lucra pentru stat.
17 decembrie. V-am scris la inceputul articolului ca ma pun in pielea unui antreprenor. Ca intreprinzator, iau in calcul plata unor bonusuri de final de an pentru angajatii firmelor mele. Ma duc la banca, unde am plasate economisirile firmei din ultimii ani, si constat cum inflatia, o expresie a distructivismului, imi erodeaza depozitele. Stau si ma intreb daca mai are sens sa pun bani deoparte daca in fiecare an acestia isi erodeaza din puterea de cumparare. Mai ales ca ne pregatim pentru Craciun, putini inteleg ca economisirile sunt fundamentul relansarii productiei, si nu consumul!
18 decembrie. E marti. Cum vreau sa-mi petrec sfarsitul lumii? O intrebare prea simpla. Cum vreau sa-mi petrec restul vietii? Aceasta-i o chestiune mai dificila, insa un lucru este cert: raspunsul graviteaza in jurul ideii de a fi sanatos. Cu ce costuri? Iata situatia fix cu trei zile inainte de “marele sfarsit” prezis de mayasi: anul acesta am platit de trei ori pentru servicii de sanatate (contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat), este esential sa stiu care va fi ponderea sectorului privat in domeniul sanitar.
19 decembrie. Ma urc in trenul CFR si imi aduc aminte ca 2012 a fost anul argumentelor anti-proprietate privata. Presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta au decis - guvernantii nostri mai iau si decizii (sic!) - sa amane privatizarea CFR Marfa si listarea pe Bursa a 10% din Transgaz (TGN), argumentul fiind practic acelasi vehiculat in ultimul deceniu: „nu este momentul prielnic”. O sa fiu foarte succint si o sa va demonstrez ce inseamna prefacatoria promisiunilor publice, incompatibile cu faptele lor pentru insanatosirea economiei. Va mai amintiti ce predica seful statului in urma cu doi ani de zile? Ca este un adept al vanzarii pe Bursa a societatilor de stat sau unor parti din actiunile companiilor, si ca ar incepe cu CFR Marfa si ar continua cu pachete mici de la Transelectrica, Transgaz, Romgaz, estimand veniturile la buget la 6-7 miliarde. Gata cu promisiunile, se face joi.
20 decembrie. Mai e o zi pana la “sfarsitul lumii”. Cel mai sanatos e sa recitesc o carte buna, una de capatai: “Economia intr-o lectie”. Si cateva bloguri bune: logec.ro, karamazov.ro, lewrockwell.com, sound-economics.ro.
21 decembrie. Fie ca se numesc “impozite”, “reglementari”, “nationalizari”, “inflatie”, “birocratie” sau “impuneri fiscale”, rezultatele politicii distructiviste le simtiti pe propria piele si nu e nevoie sa asteptati ziua de 21. 12. 12 pentru a intelege ca distrugerea societatii provine tocmai din interventia guvernamentala. Daca asa-zisul sfarsit al lumii este doar un zvon, finalul lumii bazate pe logica economica sanatoasa se produce chiar acum. Este un proces continuu. Singura forma de distructivism, asa cum o inteleg eu, se rezuma la urmatoarea afirmatie simpla si de neclintit cu argumente: “Amestecul statului in viata economica, care se autointituleaza „politica economica”, nu a facut nimic altceva decat sa distruga viata economic”. (Ludwig von Mises - "Socialismul. O analiza economica si sociologica").
