Amintiri din copilarie din fotoliul de manager

La varsta de 4-5 ani, Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuti oameni de afaceri romani si proprietarul RTC Holding, urmarea fascinat o serie de filme frantuzesti cu Angelica, interpretata de Brigitte Bardot. De exemplu, filmul “Angelica, marchiza ingerilor” era permis spectatorilor cu varsta peste 14 ani, insa Octavian Radu, insotit de matusa sa Virgi (cu zece ani mai mare) reusea sa intre la matineu pentru a urmari filmul preferat.

“Pe Angelica o iubeam sincer si neprihanit, fara sa ma «identific» cu vreun personaj din anturajul ei. Mai tarziu, m-am «identificat» cu diversi indivizi, cel mai mult cu Rhett Butler (Clark Gable), indragostit (din nou «nemuritor») de Scarlett (Vivien Leigh). Am revazut de curand «Pe aripile vantului» si am fost surprins sa constat ce bestie imorala era Scarlett, nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-a placut la ea acum 40 de ani", isi aminteste Radu.

Printre cartile preferate ale copilariei se numara “Moby Dick”, “Sorrel si fiul”, operele lui Alexandre Dumas si Karl May.

Si acum, la 50 de ani, incearca sa promoveze, fara succes insa, unul dintre felurile de mancare preferate – mamaliga – si ramane fidel muzicii celor de la Pink Floyd, chiar si in varianta ei mai moderna, cu Roger Waters. “I-am ascultat de sute de ori (de la banda de magnetofon acum 30 de ani la Blue Ray) si i-am vazut acum 4-5 ani la Budapesta si acum o luna, din nou, la Londra. Adolescenta mi-a fost insa marcata de grupul Phoenix, ale caror concerte nu le ratez nici astazi, dupa atatia zeci de ani”, spune Octavian Radu.

La capitolul scoala isi aminteste si acum cu drag de profesorul de limba si literatura romana Nicolae Saftu, chiar daca materiile favorite au fost matematica si fizica. “Saftu”, asa cum ii spuneau cu totii, li se adresa copiilor cu apelativul “domnul elev”, in vremea cand cuvantul “domnule” era interzis de catre activistii proletari. A invatat de la el respectul, povesteste Octavian Radu.

Orice joc de echipa ii era pe plac lui Radu. Sportul preferat era insa voelkerball (sau dodgeball), din care a invatat ca nu poti castiga singur un joc de echipa, iar cea mai buna colaborare este uneori mai importanta decat talentul individual.

Slide realizat de Alina Stan.