-
Gabriel Biriş: Inflația, alimentată de o „avalanșă” de tichete pentru bugetari
-
Soarele răsare din Vestul României: Aradul pregătește un nou parc fotovoltaic
-
Șef IMM-uri: Avem nevoie de „sânge proaspăt”. Să avem antreprenori de la 16 ani
-
Ciolacu, la Doha: România încearcă să convingă Emirates să cumpere TAROM
-
Oficial BNR: Scăderea dobânzii cheie în luna mai nu mai este sigură
-
Cifrele din spatele Sistemului Garanţie-Returnare: reciclăm 5 mil. de PET-uri/zi
Ce au facut libertarienii cu aptitudinile mele
Statul, prin constructia sa institutionala, incalca libertatea cetatenilor de a-si folosi abilitatile, a spus Amalia Fugaru, consilier BNR. Ea a avut o prelegere cu titlul “Ce au facut libertarienii cu aptitudinile mele?”, o parafraza la cartea celebra a economistului Rothbard “Ce le-a facut Statul banilor nostri”.
“La finele lui 1975, Rothbard a scris un scurt articol despre dorintele lui de la Noul An. Dorinta sa nu facea referire la a nu se mai vorbi atat de mult despre libertarianism, ci la ce anume trebuie sa faca economistii pentru ca populatia sa devina libertariana. Ce facem noi pentru a avea o societate mai libertariana? In general, nimic, insa singurul lucru pe care il putem face tine de educatie”, a precizat Amalia Fugaru, in debutul expozeului sau.
Ea a adaugat ca oamenii au anumite abilitati, iar libertatea lor consta in a le folosi, descriind apoi patru moduri in care Statul incalca libertatea de a-si folosi abilitatile.
Primul mod - prin educatie: “Cu totii suntem la un moment dat in viata inscrisi intr-un proces de educatie in care statul ne dicteaza ce trebuie sa facem, ce materii si cursuri sa studiem (..) Chiar si in facultate e la fel. Ce am simtit eu in studentie a fost un fel de inchisoare intelectuala”.
Al doilea mod in care, potrivit Amaliei Fugaru, Statul limiteaza libertatea de a folosi abilitatile este libertatea de miscare. “Marile crize economice din secolul XIX au fost rezolvate si prin faptul ca forta de munca a fost libera sa se miste. Exista la un moment dat o libertate de miscare a fortei de munca, lucru despre care in prezent ne este foarte greu sa vorbim, daca nu imposibil. Cei care reusesc cu adevarat sa lucreze in alte tari sunt cei care risca”.
Al treilea mod - asigurarile. “Probabil ca acesta a fost cel mai pervers mod in care statul a ajuns sa ma tina prizonier. La un moment dat, Statul a considerat ca ma poate feri de somaj daca raman aici, unde sa platesc impozite. (...) Nici in ziua de astazi nu avem in Uniunea Europeana portabilitatea pensiilor, desi se arata cum capitalul circula liber, insa nu este asa: pensia mea nu poate fi portata in alt stat din Europa”.
Al patrulea - Sindicatele, care reprezinta un monopol. Practic, Statului, care reprezinta un monopol, i s-a opus un altul, format din sindicate, adica si drepturile de a negocia contracte colective. Este o ingradire a libertatatii foarte mare. Dreptul meu de proprietate ar trebui sa fie asupra abilitatii mele, adica ceea ce stiu sa fac, nicidecum asupra locului de munca.
“Ce putem face?”, se intreaba economista. Dintre cele patru moduri, ultimele trei sunt imposibil de atacat atata timp cat “vrem sa traim intr-un Stat”. “Insa avem posibilitatea sa schimbam educatia. Fiecare dintre noi trebuie sa isi recastige libertatea citind”, incheie Amalia Fugaru.
Sursa foto: Miser.org
“La finele lui 1975, Rothbard a scris un scurt articol despre dorintele lui de la Noul An. Dorinta sa nu facea referire la a nu se mai vorbi atat de mult despre libertarianism, ci la ce anume trebuie sa faca economistii pentru ca populatia sa devina libertariana. Ce facem noi pentru a avea o societate mai libertariana? In general, nimic, insa singurul lucru pe care il putem face tine de educatie”, a precizat Amalia Fugaru, in debutul expozeului sau.
Ea a adaugat ca oamenii au anumite abilitati, iar libertatea lor consta in a le folosi, descriind apoi patru moduri in care Statul incalca libertatea de a-si folosi abilitatile.
Primul mod - prin educatie: “Cu totii suntem la un moment dat in viata inscrisi intr-un proces de educatie in care statul ne dicteaza ce trebuie sa facem, ce materii si cursuri sa studiem (..) Chiar si in facultate e la fel. Ce am simtit eu in studentie a fost un fel de inchisoare intelectuala”.
Al doilea mod in care, potrivit Amaliei Fugaru, Statul limiteaza libertatea de a folosi abilitatile este libertatea de miscare. “Marile crize economice din secolul XIX au fost rezolvate si prin faptul ca forta de munca a fost libera sa se miste. Exista la un moment dat o libertate de miscare a fortei de munca, lucru despre care in prezent ne este foarte greu sa vorbim, daca nu imposibil. Cei care reusesc cu adevarat sa lucreze in alte tari sunt cei care risca”.
Al treilea mod - asigurarile. “Probabil ca acesta a fost cel mai pervers mod in care statul a ajuns sa ma tina prizonier. La un moment dat, Statul a considerat ca ma poate feri de somaj daca raman aici, unde sa platesc impozite. (...) Nici in ziua de astazi nu avem in Uniunea Europeana portabilitatea pensiilor, desi se arata cum capitalul circula liber, insa nu este asa: pensia mea nu poate fi portata in alt stat din Europa”. Al patrulea - Sindicatele, care reprezinta un monopol. Practic, Statului, care reprezinta un monopol, i s-a opus un altul, format din sindicate, adica si drepturile de a negocia contracte colective. Este o ingradire a libertatatii foarte mare. Dreptul meu de proprietate ar trebui sa fie asupra abilitatii mele, adica ceea ce stiu sa fac, nicidecum asupra locului de munca.
“Ce putem face?”, se intreaba economista. Dintre cele patru moduri, ultimele trei sunt imposibil de atacat atata timp cat “vrem sa traim intr-un Stat”. “Insa avem posibilitatea sa schimbam educatia. Fiecare dintre noi trebuie sa isi recastige libertatea citind”, incheie Amalia Fugaru.
Sursa foto: Miser.org