-
TOP lucruri de făcut în acest weekend. Unde puteți ieși în oraș
-
Bucureștiul și-a tras festival de cafea în urma unei investiții de 200.000 euro
-
Greșeli pe care să le evitați atunci când vă organizați nunta
-
România va avea un nou stadion de fotbal: capacitate de minim 25.000 de locuri
-
FOTO | Cum arată Hotel Cișmigiu și ce așteptări au proprietarii lui în 2024
-
TOP lucruri de făcut în acest weekend. Unde puteți ieși în oraș
Emilian Radu, PwC: Am fost `impins` spre tezaurizarea in arta si de regulile stricte corporatiste
"Relatia" dintre Emilian Radu (foto) si arta are radacini adanci, care se trag inca din copilarie, intrucat consultantul strategic PricewaterhouseCoopers (PwC) si-a inceput singur prima colectie de arta, pictand pana la 14-15 ani, varsta la care, vizita frecvent MNAR-ul impreuna cu un bun prieten.
Mai mult decat atat, el considera ca nu a facut niciodata trecerea de la colectionar la investitor, considerandu-se si astazi, in mod sincer, un “colectionar- investitor”.
“Colectionarul achizitioneaza arta doar cu inima, investitorul doar cu mintea iar eu incerc din greu sa impac placerile pur estetice cu calculele rationale atunci cand decid sa platesc pretul cerut”, spune Emilian Radu.
Cu toate acestea, recunoaste ca aceste calcule nu ies intotdeauna intrucat nu poate trece peste slabiciunile sale de colectionar, iar dorinta de a poseda o anumita lucrare invinge calculele strict financiare pe care le considera subiective, intrucat se bazeaza pe evaluarile, informatiile si cunostintele sale la un moment dat .
“Revenind acum la motivele de ordin rational de a colectiona arta pot sa afirm ca a fost `impins` intr-un fel spre tezaurizarea in arta inclusiv de regulile stricte corporatiste specifice corporatiilor multinationale, activand in lumea consultantei (si nu numai)”, completeaza Radu.
In acest sens, Radu subliniaza ca, pentru cunoscatori este banal faptul ca investitiile personale pe pietele de capital (burse,fonduri de investitii) ale angajatilor/partenerilor acestor corporatii multinationale sunt expuse oricand riscului de a fi clasate ca intrand in conflict de interese cu unii dintre clientii locali sau globali ai firmei ceea ce te-ar putea pune in situatia neplacuta de a-ti face un “exit” fortat cand piata este jos ceea ce se va solda eviden cu o pierdere neta.
“Ce mai ramane ca alternative de plasament? Lasand de o parte obligatiunile cu randamente mici emise de State, imobiliarele si arta, la care mai putem adauga de exemplu aurul si, de ce nu, vinul de colectie”.
Criteriile pe care le ia in considerare in calculul sau de selectie a unei opere de arta sunt incadrarea sa in conceptul general al colectiei, sa ii placa din punct de vedere estetic, pretul cerut sa fie justificat (cota actuala a autorului, perspectiva cotei sale, valoarea artistica a lucrarii in ansamblul operei autorului, provenienta) si sa-si permita sa plateasca respectivul pret.
In ceea ce priveste preferintele sale, Emilian Radu marturiseste ca indrageste arta moderna (1915/1916-1960) cu accent pe artistii de origine romana si recunoastere internationala: Brancusi, Tzara, Brauner, Janco, Segal, Herold si Perahim.
“Arta contemporana romaneasca ma duce cu gandul imediat la Ion Grigorescu si Gorzo,dar si la Tolici, Perjovschi si Ghenie. De ce nu si Ion Barladeanu? La nivelul artei contemporane internationale imi place mult Tracey Emin”.
Mai mult decat atat, el considera ca nu a facut niciodata trecerea de la colectionar la investitor, considerandu-se si astazi, in mod sincer, un “colectionar- investitor”.
“Colectionarul achizitioneaza arta doar cu inima, investitorul doar cu mintea iar eu incerc din greu sa impac placerile pur estetice cu calculele rationale atunci cand decid sa platesc pretul cerut”, spune Emilian Radu.
Cu toate acestea, recunoaste ca aceste calcule nu ies intotdeauna intrucat nu poate trece peste slabiciunile sale de colectionar, iar dorinta de a poseda o anumita lucrare invinge calculele strict financiare pe care le considera subiective, intrucat se bazeaza pe evaluarile, informatiile si cunostintele sale la un moment dat .
“Revenind acum la motivele de ordin rational de a colectiona arta pot sa afirm ca a fost `impins` intr-un fel spre tezaurizarea in arta inclusiv de regulile stricte corporatiste specifice corporatiilor multinationale, activand in lumea consultantei (si nu numai)”, completeaza Radu.
In acest sens, Radu subliniaza ca, pentru cunoscatori este banal faptul ca investitiile personale pe pietele de capital (burse,fonduri de investitii) ale angajatilor/partenerilor acestor corporatii multinationale sunt expuse oricand riscului de a fi clasate ca intrand in conflict de interese cu unii dintre clientii locali sau globali ai firmei ceea ce te-ar putea pune in situatia neplacuta de a-ti face un “exit” fortat cand piata este jos ceea ce se va solda eviden cu o pierdere neta.
“Ce mai ramane ca alternative de plasament? Lasand de o parte obligatiunile cu randamente mici emise de State, imobiliarele si arta, la care mai putem adauga de exemplu aurul si, de ce nu, vinul de colectie”.
Criteriile pe care le ia in considerare in calculul sau de selectie a unei opere de arta sunt incadrarea sa in conceptul general al colectiei, sa ii placa din punct de vedere estetic, pretul cerut sa fie justificat (cota actuala a autorului, perspectiva cotei sale, valoarea artistica a lucrarii in ansamblul operei autorului, provenienta) si sa-si permita sa plateasca respectivul pret.
In ceea ce priveste preferintele sale, Emilian Radu marturiseste ca indrageste arta moderna (1915/1916-1960) cu accent pe artistii de origine romana si recunoastere internationala: Brancusi, Tzara, Brauner, Janco, Segal, Herold si Perahim.
“Arta contemporana romaneasca ma duce cu gandul imediat la Ion Grigorescu si Gorzo,dar si la Tolici, Perjovschi si Ghenie. De ce nu si Ion Barladeanu? La nivelul artei contemporane internationale imi place mult Tracey Emin”.