GALERIE FOTO | McLaren prezintă o bestie de 1.258 cai putere. Este urmașul legendarelor F1 și P1

Vezi galeria
12 imagini

Știu că asta așteptați așa că nu le voi mai ține pentru mine. Fișa tehnică a lui McLaren W1, a cărui nume vine de la „mentalitea de echipă campioană mondial a McLaren (n.r. World Champion)”, se citește de parcă ar fi specificațiile noului modul interplanetar. Vorbim despre un V8 twin-turbo de 4,0 litri descris ca fiind nou, care dezvoltă de unul singur 916 cai putere. Cu o densitate a puterii de 230 cai putere/litru, agregatul este în sine impresionant, dar există și latura hibridă.

La fel ca în cazul lui P1, noul W1 se bucură și de susținerea unui motor electric, cu tot cu bateria asociată. Acest al doilea motor dezvoltă alți 342 cai putere, ceea ce înseamnă că puterea totală este de 1.258 cai putere și 1.355 Nm. În ciuda cifrelor amețitoare, viteza de top de 349 km/h este identică cu cea a lui P1, dar sprintul de la 0 la 100 km/h se realizează în 2,7 secunde. Este o îmbunătățire de o zecime față de modelul din urmă cu 12 ani. Pentru a pune asta în perspectivă, gândește-te că gestul de a clipi durează puțin peste două zecimi de secundă.

Cum cifrele de accelerație și viteza de top nu te trântesc de pe scaun, propun să revenim la motor. El a fost denumit „MPH-8” și nu împarte nimic cu alte V8-uri din trecutul McLaren. Cu alte cuvinte, nu mai găsim nicio firimitură de legătură cu un bătrân motor Nissan V8 de 3,5 litri din anii '90 care a constituit punctul de plecare al tuturor motoarelor V8 twin-turbo pe care McLaren le-a folosit încă de când a lansat modelul 12C acum aproape 15 ani de zile. Inclusiv P1 a primit o versiune a acestui V8 cu istorie tumultoasă, co-dezvoltat și îmbunătățit treptate de specialiștii de la Ricardo. El se numea M838TQ sub capota lui P1 și dezvolta 724 cai putere singur.

Motorul „MPH-8” se turează până la 9.200 rpm și trebuie să treci de 2.500 rotații pentru a trezi din adormire turbinele. Agregatul este asistat de un „E-module” care este compus din motorul electric cu flux radial, o unitate de control și o baterie de 1,4 kWh. Dacă te întrebi, da, McLaren W1 poate să ruleze singur în mod exclusiv electric, dar doar preț de 2,5 kilometri. Mai important este că tot acest modul cântărește doar 20 de kilograme. Pe cifre, întreaga latură hibridă este mai ușoară cu 40 de kilograme la W1 decât în cazul lui P1.

Chiar și așa, W1 este mai greu decât P1, diferența fiind mică: aproape 1.399 kilograme (fără fluide) pentru W1, respectiv 1.395 kilograme în cazul lui P1. De ce este totuși W1 mai greu în ciuda dietei? Asta pentru că are chiar mai multe trucuri în mânecă decât P1, o mașină descrisă de fostul prezentator TopGear drept una dintre cele mai bune mașini pe care le-a condus vreodată. W1 ar trebui să fie și el prodigios, mai ales că toată puterea ajunge pe puntea spate printr-un e-diferențial și o cutie cu opt viteze automată cu marșarier electronic.

De ce arată McLaren W1 astfel

Design-ul exterior este ghidat de monococa „Aerocell” care include scaunele cu poziționare fixă și reglaje pentru volan și pedalier. Ușile tip fluture ajută pe partea aerodinamică, iar „turnarea” scaunelor în șasiu a permis scurtarea ampatamentului mașinii cu 7,1 centimetri. Acest lucru este important pentru manevrabilitate, la fel cum e și aerodinamica. Ingineri McLaren au petrecut peste 350 ore în tunelul de vânt pentru a definitiva forma acestei mașini.

Ea are, în spate, un eleron activ care crează o „coadă lungă virtuală” pentru a crește apăsarea la viteze mari. Conform comunicatului McLaren, mașina ar avea „capacitatea să-și altereze forma”, sintagmă ce se referă la toate elementele aerodinamice active de pe caroserie. Există flapsuri mobile în splitter-ul din față, dar și în spate, la aripă, ea însăși mișcându-se pe mai multe poziții. Există de asemenea o clapetă și pe acoperiș care transmite un flux de aer către motor. La viteză, în modul „Race”, mașina poate genera până la o tonă de apăsare.

Eleronul din spate se poate extinde către spate cu până la 30 de centimetri, iar garda la sol se reduce cu până la 3,8 centimetri pe puntea față în acest mod dedicat mai degrabă rulatului pe circuit. Doar eleronul față extins generează 650 kilograme de apăsare. El se ridică în poziția care opune cea mai mare rezistență trecerii aerului în momentul când șoferul frânează, funcționând pe post de frână suplimentară.

Toată această aerodinamică este susținută de noul sistem inteligent de management al șasiului dezvoltat de McLaren, „Race Active Chassis Control III”. Acesta are și setările Confort și Sport. Grație frânelor imense cu discuri cu șase pistonașe pe față și patru pistonașe pe spate, McLaren W1 poate opri de la 100 km/h în doar 29 de metri. De la 160 km/h, distanța de oprire este de 100 de metri. Ca o comparație, distanța medie de frânare pentru o mașină modernă normală este de cel puțin 45 - 50 metri. Ajută în acest sens și anvelopele Pirelli P Zero Trofeo RS care seamănă mai degrabă cu niște semi-slick-uri cu omologare de șosea.

Habitaclul se aseamănă cu un cocon, dar tot are conectivitate Apple CarPlay și Android Auto prin sistemul de infotainment ce rulează pe un ecran central cu diagonală de 8 inchi. În mod neașteptat, în spatele scaunelor există un mic raft de depozitare ce oferă aproape 117 litri de spațiu - adică peste un sfert din portbagajul unui Porsche Taycan. Cât trebuie să plătești pentru acest nivel de practicalitate? Nu știm exact, dar în Statele Unite prețul de listă este de 2,1 milioane de dolari. Dar McLaren va construi doar 399 de bucăți și toate au fost deja pre-comandate. Știu, este trist...