De la sublocotenent de infanterie la director al companiei de dezvoltare imobiliara CEETRUS din Romania este un drum lung, in care nu poti sa sari etape, ci doar sa le accepti asa cum vin: emigrare, stabilire, crestere, crestere, crestere si repatriere. Tatian Diaconu a fost vanzator part-time intr-un magazin Decathlon din Franta, apoi sef de raion si sef de expansiuni. A decis sa isi asume responsabilitatea pentru expansiunea in Europa de Est a retailerului Bricostore, iar de sase ani conduce investitiile in Romania ale companiei de dezvoltare imobiliara Immochan, care a devenit Ceetrus.
Tatian Diaconu s-a nascut la Craiova, „probabil cu pasiunea pentru zbor in sange”, dupa cum spune el. Voia de mic sa poata pilota avioane, iar in copilarie construia machete. Parcursul profesional a fost ca cel din visele din copilarie. A urmat cursurile liceului militar Tudor Vladimirescu din Craiova, liceu cu profil de aviatie, apoi a absolvit Academia Trupelor de uscat din Sibiu, cu gradul de sublocotenent de infanterie.
In 2002 a emigrat in Franta, „oarecum pe neasteptate”, spune el, pentru ca nu se gandea vreodata sa lase uniforma dupa 12 ani de cariera militara: „Eu am fost cadru militar din convingere si nu din ADN familial”. A ales sa isi urmeze sotia si sa ii fie alaturi in proiectul ei profesional. Nici atunci nu s-a gandit unde o sa ajunga sau ca o sa se intoarca in Romania sa se ocupe de investitiile companiei de dezvoltare imobiliara Ceetrus, aplicand ce a invatat peste hotare.
In interviul acordat wall-street.ro, Tatian Diaconu vorbeste despre motivele plecarii in Franta si lucrurile pe care le-a invatat acolo si le-a aplicat aici, dar si despre implicarea in proiectul RePatriot al Romanian Business Leaders.
Reporter: Care sunt principalele diferente intre experientele de business din Romania si cele din Franta?
Citeste si:
Tatian Diaconu: Diferentele sunt multe, firesti tinand cont de dezvoltarea istorica a celor doua tari si nu sunt diferente mereu in defavoarea Romaniei. Eu am un respect deosebit pentru Franta si consider ca este locul in care m-am format in a doua mea viata, dar cu luciditate am constatat ca nici acolo totul nu este perfect.
Daca ar fi sa sintetizez o calitate definitorie pentru cele doua culturi de business (franceza si romaneasca), ei bine, in Romania evidentiez pasiunea si devotamentul oamenilor atunci cand exista o directie clara. In Franta am fost mereu placut surprins de orientarea businessului pe termen lung, cu strategii transgenerationale.
R.: Ce ati invatat in Romania si ati aplicat in Franta in materie de afaceri?
T.D.: Tot ce am invatat in Romania cred ca am aplicat in primul rand in viata mea de zi cu zi. Am avut sansa sa fiu format intr-un sistem educational militar care m-a invatat acele lucruri ce tin de valori. Cuvinte precum onoare, demnitate, patriotism, unele dintre ele chiar desuete azi, au fost starea de spirit in care copilul de 14 ani, adolescentul si apoi tanarul ofiter a crescut zilnic. Ele m-au invatat sa fiu, apoi am invatat in timp sa stiu, mi-am dezvoltat competentele. Cel mai important lucru pentru mine a fost, este si a ramas valoarea cuvantului dat.
Citeste si:
R.: Cu ce cunostinte si experiente v-ati intors din Franta si le-ati aplicat aici?
T.D.: Din Franta m-am intors cu dorinta de a pune umarul la dezvoltarea Romaniei. Este in mod sigur pretentios spus, dar asa am simtit mereu, am simtit ca am de dat ceva inapoi tarii mele. Experientele care m-au format ca profesionist au fost mai ales cele legate de lucrul cu oamenii. Am devenit pasionat de oameni, avand de-a lungul experientei profesionale intalniri de calitate cu oameni deosebiti. In felul acesta am descoperit in interiorul meu ceva sadit in copilarie de bunicul meu: bucuria de a te inconjura de oameni cu care sa construiesti lucruri deosebite. M-am intors prin urmare cu dorinta de a crea echipa perfecta, acea organizatie care sa se intalneasca zilnic cu zambetul pe buze la cafea, care sa nu fie ierarhica, ci doar animata de dorinta de a fi impreuna, care sa viseze, care sa indrazneasca si sa performeze cu bucuria fiecarei clipe si fiecarei picaturi de sudoare.
R.: De ce v-ati intors in Romania?
Citeste si:
T.D.: M-am intors in Romania pentru ca mi s-a oferit oportunitatea sa incep un proiect nou, sa deschid filiala romaneasca a Immochan (acum CEETRUS). M-am intors pentru ca propunerea ce mi s-a facut a corespuns exact aspiratiilor mele:
- proiect serios, pe termen lung, intentii serioase ale unui investitor cu viziune si inovativ
- proiect green field, echipa formata de la zero
- pozitie de numarul unu, dorinta mea fiind aceea de a face propriile greseli
R.: Cum a fost reintegrarea in comunitate, in societate? Cum va amintiti primele luni inapoi in tara?
T.D.: Nu cred ca poate fi vorba de o reintegrare in societate, eram suficient de „roman” si prezent in Romania incat nu am trait aceasta reintegrare ca fiind una clar marcata in existenta mea. Exista mereu comparatii atunci cand redescoperi un oras in viata cotidiana, dar nu este firesc si nici sanatos sa traiesti viata comparand ceea ce nu este comparabil. Fiecare loc are istoria lui si el trebuie privit ca atare. Bucurestiul are momente cand este spectaculos si zile in care ai vrea sa fugi departe. Dar si Parisul este la fel… Prin urmare am ales sa iubesc Bucurestiul in fiecare zi…
Citeste si:
R.: Ce v-a surprins cand v-ati intors in tara?
T.D.: Eu am vazut si vad Romania ca o tara a oportunitatilor. Este ceva de facut oriunde ai intoarce privirea. M-a surprins mereu placut evolutia Romaniei, una destul de rapida! Cu toate acestea, insuficient de rapida pentru drumul care este de parcurs. Romania are tot ce ii trebuie, oameni frumosi, resurse, din pacate ne preseaza timpul. Intrebarea la care eu caut raspunsul este mereu aceasta: cum castigam timp? O parte a raspunsului este legata de parteneriate de calitate…
R.: Cum poate atrage Romania oamenii sa se intoarca acasa?
T.D.: Ce asteapta fiecare om care se intoarce acasa? Liniste, dragoste si o masa calda… Romania are nevoie de pace, sa terminam oarecum cu acest razboi fratricid in care se „bat” romanii cu romanii de 30 de ani. Exista un conflict in care se bate fiecare cu fietcine: Steaua cu Dinamo, bugetarii cu privatii, antreprenorii cu corporatistii, PSD cu PNL … Cred cu tarie ca trebuie setat un nou inceput, in care sa lasam in spatele nostru aceasta perioada spasmotica post comunista si sa ne uitam cu incredere in viitor.
R.: De ce ati acceptat sa va implicati in programul Repatriot?
Citeste si:
T.D.: Repatriot este in viziunea mea o platforma care incearca sa genereze incredere, increderea in Romania de maine. Repatriot convinge romanii plecati din tara sa se uite inspre Romania cu dragoste, ca prim pas in reconcilierea cu tara. Repatriot este o platforma de educatie care ne invata sa nu confundam tara, istoria si geografia ei cu oamenii ce o conduc vremelnic.
R.: Cum sunt oamenii pe care i-ati intalnit pana acum in programul Repatriot? A apelat cineva pana acum la ajutorul dumneavoastra?
T.D.: Am intalnit multi oameni spectaculosi, ar fi nedrept sa citez unul dintre ei. Nu pot spune ca a apelat cineva, pot spune ca am schimbat multe idei impreuna.
R.: Care sunt sansele de reusita ale unui roman care vrea sa se intoarca in tara si sa porneasca o afacere?
T.D.: Sansele sunt in mod sigur aceleasi cu ale unui roman care este deja in tara. Cu o singura diferenta poate, experienta acumulata intr-o tara straina poate fi mereu un atu pentru a face lucrurile altfel.
Citeste si:
R.: Ce sfaturi ati da unui roman care vrea sa fie antreprenor in alta tara?
T.D.: Sa nu-i fie nicicand rusine sa spuna ca este roman si sa poarte cu mandrie in suflet originea sa, ca pe o obligatie morala de reusita. Sa nu aiba temeri si complex de inferioritate, sa fie cinstit, indraznet si va reusi!
Wall-street.ro este partener media al Repatriot, un proiect de repatriere prin antreprenoriat al Fundatiei Romanian Business Leaders (RBL).
Sursa foto: repatriot.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
