Elena Dobre este un exemplu de succes pentru tinerii romani. Dupa ce a terminat studiile la ASE, Management, a studiat doi ani in Franta apoi s-a angajat la Google Irlanda. S-a intors in tara in urma cu putin timp si, intr-un interviu exclusiv wall-street.ro, a vorbit despre impactul revenirii, carentele sistemului de invatamant local, oferind totodata sfaturi competente celor ce vor sa atinga succesul in zona de online.
Dupa aceasta experienta a lucrat la Google Irlanda timp de trei ani, angajata full time.
Wall-Street.ro: Povesteste-mi, pe scurt, cum ai ajuns sa lucrezi la Google. Ce anume te-a recomandat?
Elena Dobre: Cei de la Google sunt uneori interesati sa angajeze profiluri din acestea mai non-conformiste - eu eram o romanca plecata in Franta, cu master in online marketing, deschisa… Am fost account manager pe AdWords. Am avut multiple interviuri, a fost stresant, iti imaginezi. Cand am primit mail-ul initial de la Google chiar m-am intrebat daca nu era cumva spam.
Au fost doua interviuri telefonice si vreo patru la ei. Este un proces destul de lung, a durat cam doua luni procesul de angajare.
W-S.ro: Si ce te-a determinat sa pleci?
ED: Tineam foarte mult sa ma intorc in Romania, si din motive personale dar si ca piata. Lucram pe piata franceza in Google, nu aveam foarte multe interactiuni cu Romania, dar chiar si asa ma invitau periodic sa particip la evenimente – in special de recrutare. Cei de la Google stiu ca piata din Romania are potential si ca poti angaja pentru alte piete oameni capabili.
W-S.ro: Si care a fost impresia ta, venind la aceste targuri, in ceea ce priveste pregatirea studentilor romani? Mai ales ca in Romania nu se studiaza online marketing-ul.
ED: Mi se pare socant. In Franta este una dintre materiile pe care, obligatoriu, le faci, daca studiezi marketing-ul. Este la ordinea zilei, fiecare companie se promoveaza offline, dar trebuie sa aiba si dimensiunea aceasta, a Internetului.
Or, la noi la ASE, nici vorba de asa ceva.
W-S.ro: Alte diferente fata de sistemul de invatamant local?ED: Ei se axeaza foarte mult pe dimensiunea practica, nu doar teoretica. Nu exista examene in care sa trebuiasca sa reproduci ce ti-a zis profesorul la curs. Fiecare examen este studiu de caz – ti se da o situatie si esti intrebat ce ai face tu, ca specialist in marketing, pentru compania X. Este foarte interesant pentru ca nu o sa ai 2-3 lucrari la fel, fiecare trebuie sa vina cu ideile sale. Bineinteles, intervine si partea teoretica, ce trebuie aplicata.
De asemenea, la cursuri fiecare profesor avea, pe parcursul anului, cate un invitat din viata de business si persoana respectiva iti explica exact ce inseamna sa lucrezi intr-o companie pe diferite functii. Cumva, ti se oferea posibilitatea de a simti si vedea bine ce inseamna sa lucrezi in diferite companii si pozitii. Astfel, puteai sti mai clar ce iti doresti sa faci in viitor.
Mai mult, am avut, in al doilea an de master, deplasari in cadrul unor companii, pentru a vedea si la fata locului cum se lucreaza. Eram si anuntati ce pozitii erau libere, atat in avizierele din facultate cat si in deplasarile noastre, in cadrul companiilor pe care le-am vizitat de-a lungul masterului.
W-S.ro: Spuneai mai devreme ca ai venit in Romania de cateva ori, din partea Google, pentru a ajuta in procesul de recrutare. Ce succes ai avut?
ED: Eu colectam CV-urile care mergeau la departamentul de resurse umane. Nu am urmarit intreg parcursul lor. Insa era uneori frustrant intrucat la standul nostru veneau deseori oameni care erau interesati doar sa ia un pix sau un carnetel, desi nu aveau, efectiv, nicio legatura cu domeniul. Eram si cu colegi de-ai mei din Google care erau straini si nu intelegeau ce se intampla – este totusi ceva popular in tarile din Europa de Est.
W-S.ro: Daca ar fi sa modifici acum, doua lucruri la sistemul de invatamant romanesc, ce ai schimba?
ED: Cred ca as modifica structura cursurilor. La noi se invata lucruri pe care nu mai ai unde sa le aplici, practic, astazi. Este un sistem foarte foarte invechit. In Franta in schimb, primeam exemple din viata reala. Ne-au adus o data o persoana care facea marketing de produse pentru copii si ne spunea exact ce analize fac, cum aduceau copii sa testeze papusi, ii intrebau ce anume le placea si de ce. Ne-au aratat si videoclipuri din care reiesea exact ce conteaza.
In scoala, in Romania, nu intelegi la ce anume o sa te ajute cursurile de managementul productiei sau mai stiu eu ce.
In ceea ce priveste limba straina, in Romania se pune foarte foarte mult accent pe gramatica, in loc sa se incurajeze comunicarea deschisa. Ne lipseste deci dimensiunea practica a studiilor.
W-S.ro: Si de ce crezi ca se intampla asta?
ED: Profesorii care sunt in ASE sunt, in principiu, cei care nu au lucrat niciodata intr-o companie, asa ca sunt buni doar la teorie. Iar pe noi ne intereseaza sa vedem pe cineva dintr-o companie.
W-S.ro: Si totusi, chiar si in cadrul Google exista perceptia cum ca romanii ar fi foarte priceputi.
ED: Da, clar. Noi “sfidam” sistemul de invatamant si si invatam de unii singuri, suntem autodidacti. Daca stii ce vrei, te descurci singur. Observam insa tendinta studentilor de a incerca sa mearga la studii in strainatate, sa faca cel putin cateva cursuri peste hotare.
Mai ales cei care au studii tehnice am observat ca pleaca la stagii in State.
W-S.ro: Si un alt lucru pe care l-ai modifica la sistemul local de invatamant, avand in vedere experientele tale interne cat si internationale?
ED: As adauga aceste stagii internationale, obligatorii. Fiecare student sa plece pentru cateva saptamani intr-o tara straina unde sa castige experienta internationala. Dupa aceea, sa se intoarca sa isi finalizeze studiile.
Intr-adevar, ar fi putin dificil din punct de vedere financiar, ar trebui oferite burse de stat, dar chiar si asa ai cheltui mult mai mult decat ti se ofera – stiu din proprie experienta.
W-S.ro: Totusi, trebuie sa fie si minusuri la sistemul de invatamant francez. Care ar fi acelea?
ED: (dupa un moment de gandire) Mi s-a parut foarte greu! Exista cumva subiectivitate, nu poti sa zici niciodata ca ai fost foarte bun la un examen, profesorul poate interpreta. Uneori este mai complicat decat in Romania, avand proiecte individuale, de echipa, plus prezentare plus examen plus inca vreo doua partiale. Mult prea multe lucruri pentru o aceeasi materie – bine, ce-i drept, in cele din urma chiar inveti. Dar este intens.
W-S.ro: Se punea accent pe antreprenoriat?
ED: Nu, nu eram stimulati in mod special pe a ne incepe propriul business. Totusi, in Franta exista programe pentru tineri prin care te ajuta sa demarezi o companie, fiind avantaje din punct de vedere fiscal, taxe mai mici daca esti tanar. Multe posibilitati sunt in mediul online – am cativa prieteni care si-au facut magazine online, cineva, de exemplu, face ustensile de bucatarie si le vinde pe Internet.
Cumva, oamenilor de acolo nu le este asa de frica de aceasta zona si se lanseaza mult mai usor decat o facem noi, cred.
Impactul revenirii in Romania, unul puternic
W-S.ro: Ce lucruri ai invatat cat timp ai stat la Google?
ED: Sa ma adaptez rapid la schimbare. Online-ul este un mediu unde lucrurile se schimba deseori de la o zi la alta. Iar al doilea lucru, sa fiu extrem de organizata, sa-mi structurez bine munca. Cumva, ei sunt pasionati de raportare, sa stie managerul tau cam ce faci, tot timpul. Noi aveam discutii saptamanale cu managerii, unde se pune mult accent pe dimensiunea umana. In intalnirea mea saptamanala cu managerul spuneam si unde sunt cu proiectul dar discutam si personal, cum ma simt, daca este totul in regula, ce mi-as dori mai mult, era motivational, ca si mersul la psiholog. Era un fel de mentor, mai mult decat un manager.
Si cred ca este important ca managerul sa vada mai mult decat rezultatele legate de munca. Este important sa se uite si la tine, ca om, independent de jobul tau.
In Romania nu se pune asa de mult accentul pe acest fel de comunicare.
W-S.ro: De la Google, direct la Conversion Marketing, in Romania. Care a fost impactul revenirii, dupa cinci ani in afara, in Romania?
ED: Impactul este in special la nivel de business, pentru ca imediat cum am revenit, am inceput sa lucrez. Sunt lucruri pe care nu le inteleg in Romania, de exemplu de ce nu platim cu cardul! De ce nu plateste TOATA LUMEA cu cardul, pentru ca in Franta toata lumea plateste astfel.
De asemenea, de ce mi se cere CNP-ul cand completez un formular, in Franta nimeni nu ti-ar da numarul de securitate social. De ce nu se face livrarea exclusiv prin curier, de trebuie eu uneori sa ma duc la posta sa ridic ceva.
Si clientilor le este frica de online, lumea nu se duce pe Internet sa cumpere. In Irlanda ne cumparam de la Tesco mancare, bautura, tot ce aveam nevoie, si ne venea curierul la usa cu tot ce comandasem. In Romania exista frica de costuri ascunse, de calitate proasta.
As mai adauga faptul ca la noi scrie, explicit, 0% comision la plata cu cardul, de parca acest lucru nu se subintelege! Sau ma duc la magazin sa platesc cu cardul si nu se poate, mi se pare incredibil. Francezii nu au mai mult de 20 de euro in portofel. Restul, pe card, pot plati biletul la film dar si de tramvai cu el. Bine, ei sunt si panicati sa nu le fure cineva banii.
Sunt lucruri din acestea, marunte, care mie inca mi se par inexplicabile.
W-S.ro: Si totusi tu lucrezi acum intr-o zona preponderent online. De ce ai ales Romania, avand in vedere provocarile mult mai mari?
ED: Este, intr-adevar, o provocare mult mai mare. Totodata insa, lucrurile fiind mai la inceput aici, pot sa integrez solutii pe care le-am aplicat in Franta si sa creasca aici. Romania va urma aceeasi cale ca tarile din vest.
W-S.ro: Cu cati ani in urma suntem, in opinia ta?
ED: (rade) Cred ca cel putin cinci ani.
W-S.ro: Si oamenii? Cum ti se par romanii comparat cu francezii si irlandezii?
ED: Acolo mi se par mai “soft” oamenii. Daca managerul vrea sa te critice, nu o sa o faca atat de direct ca aici, o sa faca un fel de “sandvis” – pune zahar, apoi critica, apoi o lauda. Totul o sa para ca o bomboana! Nimeni nu tipa, nu ridica tonul.
Nu o sa vezi des oameni care se enerveaza, care se rosesc, chestii asa, mai latine.
Evident, nu e usor, trebuie sa te adaptezi la cultura lor. Ei pun foarte mult accent pe cuvinte, pe exprimare. Trebuie sa fii atent la ce zici si la CUM zici. Felul in care comunici cu oamenii este foarte important, si intr-o multinationala este si mai dificil, intrucat culturile sunt foarte diferite si trebuie sa ai grija, sa te adaptezi la stilul lor, pentru a nu iesi scantei. La Google, dimensiunea umana a job-ului, a interactiunii, era extrem de importanta – daca spuneai un lucru gresit putea fi folosit imediat impotriva ta! Angajatul era, cumva, un bibelou, trebuia slefuit si protejat. Managerul nu putea niciodata sa tipe la tine intrucat te plangeai imediat la resurse umane si primea avertisment. Totul, extrem de corect, si lucru acesta te facea si pe tine sa fii mai destins.
W-S.ro: Spune-mi un “secret” din marketing online pe care romanii il folosesc mai putin sau deloc.
ED: Google Analytics. Nu il folosesc la potentialul maxim. Da, se uita in el, vad doua rapoarte, si atat. Eu eram specialista pe Analytics in Google si sunt un promotor al acestui produs. Cred ca oamenii nu ii acorda suficienta atentie si ar trebui sa se axeze acum pe suportul mobil.
Da, suntem in urma ca infrastructura pe online, dar pe mobile ajungem sau depasim anumite tari. In Franta, in urma cu vreo trei ani, cu 20 de euro aveai circa 15 minute incluse de convorbiri! La noi este foarte ieftin si toata lumea are acces. O sa intalnesti oameni ce nu au laptop acasa, dar au smartphone si cumva trebuie sa ne concentram pe suportul mobil, sa avem site-uri optimizate pentru acest mediu, sa gandim in ce moment al zilei sunt oamenii activi pe telefon. Cred ca acestea sunt directiile in care ar trebui sa ne dezvoltam.
W-S.ro: Si calitatea site-urilor locale?
ED: Este una dintre principalele probleme in Romania. Am fost socata sa vad cat de proaste sunt! Ca exemple pozitive, Booking.com este site-ul de referinta pentru mine, alaturi de Amazon sau Asos, pentru imbracaminte.
W-S.ro: Ce iti place atat de mult la acestea?
ED: Navigarea, cat de usor gasesti informatia. Cat de usor iti este sa rezervi, filtrele la fel, foarte bune. Site-urile romanesti, ca functionalitate, sunt slabe. Este mult prea lung procesul de inregistrare, majoritatea iti cere sa creezi cont pe site-ul lor, sa le dai nu stiu cate adrese. Nu au real time feedback, de asemenea – in Romania, pe multe site-uri trebuie sa apesi submit si abia apoi vezi ca ceva nu este in regula. Corectezi, iar submit, si la un moment dat te plictisesti si pleci.
Viteza de incarcare este de asemenea extrem de importanta. Dupa trei secunde, in principiu, oamenii pleaca de pe pagina daca nu s-a incarcat si nu functioneaza corect. Iarasi, este problema de materiile ce ni se predau in scoala – noi nu invatam sa facem site-uri utile si frumoase si cum sa ne promovam. Problema noastra, ca agentie, este ca nu gasim oameni pregatiti in domeniu, care sa ne ajute.
Cum sunt priviti romanii in afara tarii
W-S.ro: Conversion mai angajeaza?
ED: Da, chiar acum cautam un Web Master. Avem nevoie de oameni care stiu sa faca bannere, call to action si altele. Este foarte greu sa gasesti oameni cu experienta, pentru ca in facultate nu fac asta.
W-S.ro: Tu ai sfatui studentii romani sa lucreze, chiar si gratuit, in timpul facultatii?
ED: Am vazut ca asa se practica in Romania. In Franta, daca te angajezi, esti automat platit – este lege. Plus ca se gandesc si eu ca trebuie sa te imbraci si sa ai si ce manca, nu? Deci prin lege, din ce imi amintesc, trebuia sa primesti minim 350 de euro. Oricum, era o situatie win-win.
W-S.ro: Cum sunt priviti romanii in Irlanda?
ED: Oh! Atunci cand te remarci din punct de vedere profesional, este ok. Adica odata ce spui ca esti la Google, selectia a fost clar facuta si nu mai conteaza din ce tara vii. Altfel insa, daca esti roman, nu e de bine. Eram in taxi o data si imi spunea soferul ca cei mai aiurea sunt cei din Nigeria si Romania, ca vin doar pentru ajutoare sociale si nu fac nimic! iar in momentul ala nu-mi venea sa zic ca sunt din Romania…mi-a picat fata. Iar in Franta, desi vorbesc bine limba, tot mai am accent. Si ma intrebau daca sunt din Spania, Portugalia, Italia…si cand aflau ca sunt din Romania erau surprinsi. Nu se schimba neaparat ceva din punct de vedere business, dar se vedea ca sunt mirati ca vin din Romania si nu fur.
W-S.ro: Vei ramane in Romania?
ED: Eu sper ca da! Adica voi vedea cum evolueaza lucrurile, dar daca mediul online de aici nu ma va dezamagi, voi ramane. Deocamdata sunt doar de 2-3 luni aici, deci mai trebuie sa treaca timp.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Despre autor
Te-ar putea interesa și:
