Pe vremuri, se făcea haz de necaz pe seama celor care se fac că muncesc. După 30 de ani în care ne-am dovedit că putem trece de la simulare la muncă și profitabilitate, pare că nu mai știm să ne oprim.
Ani de-a rândul, am făcut concediile răspunzând la telefoanele clienților și/sau ale șefilor ca să nu ratăm vreo oportunitate. Lucrând, însă, într-un ritm nesănătos, am ajuns la concluzii îngrijorătoare și la noi diagnostice medicale cauzate de stres, cum este bine cunoscutul ”burnout”.
Cum păstrăm echilibrul este o altă temă infinită de discuții și exemple, dar cred eu că ar fi mai simplu să nu nu-l pierdem. De la teorie la practică e drum lung, spun asta din experiență, dar mă și bucur că avem atâta lectură de specialitate pe această temă. Să vedem și cum reușim să facem slalom printre suprasolicitare și să acordăm odihna necesară corpului, dar mai ales creierului nostru.
Trăiește mai prezent/conștient de tine. Ce frumos și inspirațional sună! Dar cum să faci asta când o mulțime de stimuli externi dau buzna peste tine la tot pasul? Rolurile între care te împarți, chiar de ar fi să ai grijă doar de tine și de rezultatele tale, îți licitează mereu timpul, atenția, capacitatea de a funcționa în parametri optimi. Când peste toate aceastea ai ales să îi deservești și pe alții, sau viața altora să depindă de tine, fie că ești părinte sau copilul unui părinte pe care îl ai în grijă, soț sau partener de viață, prieten de nădejde la nevoie, cu atât mai dificil îți este să jonglezi printre ce știi și ce poți face.
Aici intervine nevoia imperioasă de a prioritiza, de a pune pe primul plan ce este cu adevărat mai important pentru tine. Orice angajator, care este și el reprezentat de un om, știe că o minte preocupată de grijile de acasă nu poate da randament maxim în sarcinile de serviciu.
Dar chiar și fără astfel de perioade suprasolicitante, omul tot are nevoie de odihnă.
Concediile, zilele de pauză, intervalele în care ne deconectăm de la activitățile solicitante sunt absolut necesare pentru a curăța creierul de impurități, de aglomerare și trăirea pe pilot automat. Simpla pauză în care poți contempla natura sau lectura în tihnă, deconectarea la un film, piesă de teatru sau o întâlnire cu oamenii dragi, ne dau sentimentul de siguranță și liniște în care mintea nu este nevoită să mai aleagă între soluții pentru rezolvarea diverselor situații de viață.
În sens invers, întoarcerea din aceste pauze, mai lungi sau mai scurte, vine la pachet cu măcar două aspecte frecvent întâlnite: fie ne așteaptă o listă infinită de task-uri care ne fac să uităm în primele 24 de ore că am fost în vacanță, fie ne este destul de greu să ne reintrăm în ritm.
Cum să depășim acest moment, este o altă discuție.
Creierul are nevoie să-și reia activitatea în mod firesc și acest lucru poate fi făcut dacă îi oferim informația pe care să o prelucreze. Un update cu colegii care au fost prezenți în lipsa ta sau o discuție cu cei cu care colaborezi pe proiectele în derulare te ajuta să-ți reiei ritmul și să fii eficient fără să cazi lat în scurt timp de la revenirea la treabă.
Simpla cunoaștere și calibrare a resurselor pentru obiectivele pe care ni le asumăm, face ca mintea să fie mai liniștită, în control. După ce știu CE, este mai simplu să ordonez și să acționez, chiar și atunci când nu toate socotelile de acasă se potrivesc cu cea din târg. Dar claritatea pe scop mă ajută să identific mai repede și ușor soluții pentru situațiile diferite de așteptările mele. Așadar aflu și CUM.
N-am timp nici să respir, darămite să mai stau de vorbă cu colegii, o să vă spuneți în timp ce citiți articolul. Timpul este același, noi alegem cum îl împărțim. Dacă vrei să afli, trebuie să pui întrebări, să înțelegi contextul, să ai limpezime asupra căilor de acțiune, individuale și în echipă. O comunicare ineficientă și insuficientă îți complică viața inutil. Clarifică, află, corelează informațiile și o să observi că lucrurile se rezolvă uneori chiar și de la sine pentru că aceste demersuri facilitează acțiuni concertate ale altor persoane și împreună este mereu mai ușor.
Când ajungi la această performanță, creierul tău primește chimicalele satisfacției, recunoștinței, apartenenței iar perspectiva zilelor următoare este una mai optimistă. Regretul întoarcerii din concediu este înlocuit de sensul tău profesional sau în activitățile personale, iar nevoia de sens este una dintre cele mai importante în viața noastră.
Poți fi implicat și fără să ajungi suprasolicitat permanent și poți păstra spiritul de vacanță atunci când reușești să alternezi preocuparea cu împlinirea muncii și activitățile care îți bucură sufletul, cum ar fi simpla revedere și schimbul de impresii cu colegii de serviciu.
Suntem oameni, avem nevoi pe care dacă nu uităm să le îngrijim obținem o calitate mai bună a relațiilor noastre: cu noi înșine, cu munca noastră și, evident, cu ceilalți. Oferă-ți răgazul de a reflecta la acestea și poate că vei reuși să păstrezi mai bine mult doritul echilibru al vieții de zi cu zi.
Un material de opinie semnat de Mihaela Feodorof, Executive Coach & Business Consultant Performanceway
