1 Iunie 2010

Invatamantul, incotro? Cat castiga profesorii in strainatate



Inadaptabilitatea la cerintele din mediul privat, castigurile mai mici decat salariul mediu pe economie, dificultatea de a profesa peste granite si lipsa unui sistem coerent de invatamant privat pun cei aproape 400.000 de profesori intr-o situatie imposibila. Daca Guvernul se tine de "promisiune" si taie un sfert din leafa, ce alternative au profesorii?

"Profesorii nu au alta alternativa decat sa reziste"

In acest moment sistemul de invatamant reuneste peste 395.000 de cadre didactice, care castiga lunar in medie 1.644 de lei (397 de euro), potrivit datelor INS. Daca se aplica corectia salariala de 25%, remuneratia medie nu va trece de pragul 1.233 de lei, masura la care se va adauga si efectul ordonantei de urgenta prin care sunt eliminate inca 15.000 de posturi din sistemul preuniversitar, incepand cu anul scolar 2010-2011.

“In acest moment optiunile viabile pentru profesori sunt limitate. In final cred ca vor trebui sa se conformeze reducerilor de buget si sa incerce, macar pentru o perioada, sa profeseze in aceste conditii. Va fi o incercare dura”, afirma Alexandru Ghita, presedintele grupului EDUCATIVA, care a organizat Forumul Educatiei, impreuna cu Fundatia Dinu Patriciu si Liga Studentilor Romani in Strainatate.

Pe parcursul anului trecut aproximativ 13.500 de posturi au disparut din sistemul educational, majoritatea disponibilizatilor realizandu-se in randul personalului auxiliar, administrativ, dar si in randul cadrelor didactice care nu erau titulare pe post. Pana in prezent, raportul elevi-cadre didactice din invatamantul preuniversitar a prezentat o scadere progresiva in ultimii 20 de ani.

Daca media statistica in 1990 era de 19 elevi la un profesor, in 2007 se ajunsese la 14 elevi la un profesor. Reducerea numarului de posturi din preuniversitar nu respecta insa aceasta "regula", tinand cont ca, in 1990, numarul profesorilor era de aproape 260.000, in 2001 depasea 275.000, iar in 2007 era mai mic de 250.000.

In aceste conditii profesorii care nu vor sa ramana la catedra in acelasi sistem au trei alternative: o recalificare profesionala, indreptarea catre invatamantul privat care insa nu este inca suficient de dezvoltat pe plan local sau profesarea meseriei in strainatate.

Ghita sustine insa ca orice drum ar apuca profesorii vor avea dificultati in a se integra intr-un alt mediu decat cel de stat.

“Daca ne referim la marea masa a cadrelor didactice, si nu la varfuri, in sistem intra de obicei oamenii care nu au reusit sa se angajeze pe un post mai bun, cei pentru care singura alternativa la acel moment era somajul. Putini dintre cei aproape 400.000 de profesori au ales meseria condusi exclusiv de vocatie”, spune Ghita.

Desi recalificarea profesionala este o solutie viabila in teorie, realitatea este ca nimeni nu ofera profesorilor cursuri eficiente de outplacement. Dar chiar si in conditiile in care ar urma cursuri de recalificare, vor trebui sa fie mai buni decat angajatii deja calificati, care fac concurenta pe piata fortei de munca.

Ghita mentioneaza ca in anul 2008, inainte de instalarea crizei, profesorii aveau sansa de a face rocada din mediul preuniversitar catre companiile de outsourcing, care isi instruiesc de la zero personalul si care in acea perioada ar fi preferat sa angajeze profesori pentru a reduce nivelul fluctuatiei de personal, ajuns la aproape 50% pe fondul mobilitatii fortei de munca tinere.

“Acum, si aceasta posibilitate a trecut pentru ca nimeni nu isi paraseste locul de munca in criza, iar companiile de outsourcing au domolit volumele de recrutari”, explica acesta.






Invatamantul privat - salarii de pana la 2.000 de euro lunar

Invatamantul privat preuniversitar, o afacere exotica in urma cu cativa ani, a inceput sa prinda teren, in acest moment in Bucuresti, Cluj si Timisoara functionand aproximativ 10 scoli si licee cu actionariat integral privat.

“Am gasit suficient de multe puncte de sprijin in sistemul privat pentru a crede ca, daca comunitatea va fi receptiva, acest sistem de invatamant se poate dezvolta armonios in urmatoarea perioada. Atuul unui astfel de sistem tine de calitatea privita ca o garantie, profesorii au alt statut si alt nivel al remuneratiei fata de sistemul de stat:, sustine Mihaela Feodorof (foto), partener al companiei de consultanta YourWay, si fost om de resurse umane timp de 16 ani in BRD.

Costurile implicate in invatamantul privat se ridica insa la cifre greu accesibile pentru publicul larg, spune Feodorof. “Vorbim de un cost de scolarizare lunar de minim 200 de euro si maxim 1.500 de euro. Pentru a putea sustine astfel de costuri comunitatea si business-ul din Romania ar trebui sa sustina demersul prin parteneriate si compensatii”, explica aceasta.

“Educatia nu este una dintre cele mai bine vazute meserii, insa aceasta se intampla pentru ca marea parte a sistemului educational este asuprit de stat, pe principiul "too big to fail" (n. red. prea mare ca sa poata intra in colaps). Privatizarea institutiilor de invatamant ar fi un punct de pornire sanatos pentru schimbarea acestei mentalitati. In felul acesta cred ca s-ar rezolva problema studentilor nepregatiti si a profesorilor dezinteresati. Serviciul acesta trebuie cumparat. In prezent, nu se cumpara, ci se subventioneaza, iar asta creeaza stimulente pentru a ramane nepregatit, respectiv dezinteresat”, considera Andreas Stamate, asistent universitar in cadrul Academiei de Studii Economice (ASE).

Salariul unui profesor in sistemul de educatie preuniversitar privat incepe de la minim 500 de euro si poate ajunge chiar la 2.000 de euro lunar, potrivit datelor centralizate pe site-urile institutiilor particulare de invatamant. Cu toate acestea, doar cateva sute de profesori incap deocamdata in unitatile de invatamant preuniversitar privat.




In strainatate, profesorii castiga pana la 28.000 de euro

Desi nu poate fi vorba despre un fenomen similar exodului medicilor, profesorii au sansa sa continue practicarea meseriei atat in tari din Europa, cat si peste ocean, in SUA sau Australia, pe salarii de 12-13 ori mai mari decat pe plan local.

Timp de zece ani, prin programul FACES, care ofera profesorilor din toata lumea sansa sa isi exercite meseria pe perioade determinate de 1-3 ani in Carolina de Sud, SUA, au plecat 400 de dascali romani. “Desi cerintele sunt stricte, iar selectia profesorilor candidati se realizeaza in SUA, profesorii romani au avut rezultate remarcabile, si multi dintre acestia aplica din nou pentru o slujba in invatamant acolo”, afirma Emil Sitaru, reprezentantul FACES in Romania.

Pentru a putea fi acceptat intr-un astfel de program, profesorii trebuie sa fi absolvit modulul pedagogic, sa aiba trei ani de experienta in invatamant, studii universitare in domeniul pe care il predau, carnet de conducere obtinut cu cel putin un an inaintea aplicarii, cazier judiciar curat si un nivel optim de cunoastere a limbii engleze.

Initial, dascalii aplica pentru un post acordat pe o perioada de un an, urmand prelungirea contractului pana la trei ani. “Dupa ce completeaza un stagiu de trei ani, profesorii trebuie sa se intoarca in Romania pe o perioada de minim 2 ani, ulterior avand posibilitatea de a reaplica pentru inca un stagiu”, explica Sitaru.

Remuneratia primita de dascalii romani in SUA ajunge la aproximativ 30.000 de dolari pe an (23.500 de euro).

Profesorii pot aplica pentru posturi in Europa sau SUA prin diverse programe desfasurate in parteneriat de organizatii din tari ca Franta, Anglia sau SUA.

De exemplu, Germania a anuntat la mijlocul anului trecut ca se confrunta cu un deficit de 40.000 de cadre didactice in sistemul educational, asa incat profesorii romani au putut sa aplice pentru posturi vacante. Salariul mediu al unui dascal in Germania se cifreaza la aproximativ 2.000 de euro, potrivit site-ului educationworld.net.

Cele mai recente studii asupra nivelului salarial din Anglia indica o remuneratie anuala medie de 23.000 de lire (27.000 de euro), in timp ce in Canada un dascal fara experienta castiga intre 35.000-50.000 de dolari (28.000-40.000 de euro) anual.

“Din ce se aude, leafa profesorului e mult mai buna in alte state, insa as pune asta pe seama gradului de privatizare al institutiilor de invatamant din afara, si nu pe seama statului. Din acest punct de vedere, ar fi o oportunitate plecarea”, afirma Stamate.

Profesorul conchide totusi ca, pentru a putea fi acceptat in mediul universitar dintr-o alta tara este nevoie de indeplinirea cerintelor specifice si de adaptare.

“Fiind profesor de economie, e bine de stiut ca exista cateva scoli de economie cu traditie in lume, fiecare asociate unui centru universitar (cum este, de pilda, Scoala de la Chicago, Scoala din Virginia, Scoala din Bloomington, Scoala austriaca, stramutata astazi in Alabama etc.). Prin prisma acestor diferente trebuie gandita o eventuala plecare. Altfel, s-ar putea sa nu fii acceptat oriunde. Probabil ca si din aceasta cauza nu am avut timp pana acum sa ma gandesc la plecare. Ar trebui mai intai sa vad unde mi-e locul”, explica Stamate.




Citeste si