29 Octombrie 2009
In inima operatiunilor Philip Morris: Cum sa fabrici tigari cu precizie elvetiana
Cu sediul operational in Lausanne, Philip Morris International este cel mai important jucator pe piata tigaretelor din Elvetia, cu o cota de piata de 41,9%. Desi consumul de tigari a raportat un regres usor in ultimii ani, industria de profil din Elvetia nu a resimtit un impact puternic in urma crizei financiare, iar piata neagra nu depaseste 10% din piata totala a tigaretelor. Cum este posibil?
In Elvetia din 1964
Dupa zece ani compania inaugura primul depozit, situat la o distanta de 20 de minute de fabrica, iar in anul 1983 a fost deschis primul centru de cercetare. In anul 2001 PMI isi transfera centrul operational din Rye Brook (New York) in Lausanne.
In prezent, fabrica Philip Morris din Neuchatel produce 12 familii de branduri, productia anuala fiind de 25 miliarde de tigari. Spre comparatie, productia anuala a PMI in Olanda este de 100 miliarde de tigari.
Fabrica din Neuchatel, situata pe malul lacului cu acelasi nume, are 1.300 de angajati, atat localnici, cat si muncitori din diverse tari precum Spania, Italia, Portugalia, chiar si Romania, si produce in special pentru piata internationala.
“20% din productie este destinata pietei elvetiene, iar 80% merge la export. Japonia este cea mai importanta piata pentru productia fabricii din Neuchatel, o piata foarte pretentioasa, insa acoperim aproximativ 40 de piete din regiuni precum Orientul Mijlociu sau Singapore”, spune Patrick Lagadec, manager community relations PMI.
Daca in lume sunt folosite in productie peste 60 de tipuri de plante de tutun, la Neuchatel sunt utilizate trei tipuri – Virgine (60% din productie are la baza acest tip de tutun), Orient si Burley.
Tutunul Virgine este importat din tari precum Brazilia, SUA, Columbia, Venezuela, Italia, Spania si Portugalia, existand in acelasi timp si o regiune restransa de cultivare a tutunului in apropierea lacului Neuchatel. “Primim tutun din toata lumea, mai putin din Australia, din cauza distantei mari”, declara oficialii PMI.
Fabrica are incheiate contracte atat cu furnizori din zonele mentionate mai sus, insa detine specialisti care participa la licitatii de tutun, amenajate in piete speciale.
Unitatea produce 8-10.000 de tigari pe minut si are o singura linie de preparare a tutunului.
Rhodanie Campus, o investitie de 216 mil. euro
Cu o constructie impresionanta, campusul se intinde pe o suprafata de 75.423 mp si este constituit din sase cladiri, dispuse in panta, pe terase, pe parcursul distantei dintre Avenue de Rhodanie si Avenue de Cour. Cele sase cladiri sunt conectate printr-un tunel, denumit generic “Main Street”.
Acest campus cuprinde 298 de birouri, 700 de locuri de parcare, 24 de sali de conferinte, 11 iesiri pe terase, 3 restaurante, 445 locuri de intalnire, 1 auditorium, sala de sport, inclusiv un teren de squash.
Din totalul acestei investitii au fost utilizati 3,14 mil. euro intr-un sistem de pompare a apei din lac, utilizata pentru racirea sau incalzirea campusului. Prin aceasta metoda este estimata o reducere a energiei consumate cu 50% si a emisiilor de dioxid de carbon cu 70%.
La inceputul anului viitor campusul va cuprinde si un centru pentru copii angajatilor. Acest centru va avea 122 de camere pentru copii angajatilor PMI si va fi unul dintre cele mai mari de acest gen din Elvetia. Cladirea va avea o suprafata de 1.400 mp. Investitia in acest proiect se ridica la 11,2 mil. euro.
O piata disputata, concurenta stransa si contrabanda redusa
Producatorul este liderul pietei de profil, cu o cota de piata de 41,9%, fiind urmat de British American Tobacco – 39.8% si JTI – 14,1%.
Spre comparatie, piata tigaretelor din Romania este impartita intre aceeasi mari jucatori, lider fiind BAT, in timp ce Philip Morris detine o cota de piata de 29,5%.
Cele mai populare branduri PMI in Elvetia sunt Marlboro (lider de piata cu 28% cota), Philip Morris, Muratti si Brunette (3,6%).
Chiar daca volumul tigaretelor comercializate a scazut in ultimii 5-6 ani, fenomen valabil pentru toate statele din Uniunea Europeana, industria tigaretelor din Elvetia nu a fost foarte afectata de criza economica mondiala.
In ceea ce priveste ponderea pietei negre din totalul industriei de profil, aceasta nu depaseste 10%, spre deosebire de Romania unde contrabanda se situeaza in jurul ponderii de 20%. Astfel, unul din motivele sesizate de oficialii PMI cu privire la aceasta diferenta consta in faptul ca Elvetia beneficiaza de un sistem avansat de securizare a granitelor, iar majorarea pretului tigaretelor s-a realizat gradual astfel incat consumatorul sa se poata obisnui cu aceste modificari.
In Elvetia un pachet de Marlboro costa 6,9 franci elvetieni (19,95 lei) fiind cel mai scump produs din portofoliul PMI si cel mai afectat de piata neagra. In Romania cel mai scump brand din portofoliul PMI este Parliament – 9 - 9,2 lei, in timp ce Marlboro poate fi cumparat cu 8,5 – 8,8 lei. 60% din pretul unui pachet de tigari reprezinta taxele, restul fiind distributie si vanzari.
Potrivit reprezentantilor PMI, compania plateste zilnic statului elvetian taxe in valoare de 2 mil. franci elvetieni (1,5 mil. euro).
“Statul roman trebuie sa investeasca in securizarea mai buna a granitelor si sa modereze ritmul de crestere a taxelor la tigari", a declarat Philip Gambaccini, director fiscal affairs&international trade EEMA Philip Morris.
In Romania contrabanda cu tigari a depasit pragul de 20%, dupa ce in aprilie piata neagra reprezenta aproximativ 12% din totalul pietei locale de tigari.
Pretul minim al unui pachet de tigari este in prezent de 6,4 lei si ar putea ajunge anul viitor, dupa majorarea accizelor, pana la 7,1 lei. Pretul mediu al unui pachet de tigari este de 1,53 euro in Romania, 0,3 euro in Republica Moldova si 0,27 euro in Ucraina.
Puncte de contrabanda sunt duty free-urile de la granitele cu Republica Moldova, Ucraina, si Serbia.
Philip Morris International a afisat in cel de-al treilea trimestru al acestui an o scadere de 4,5% a volumului vanzarilor, pana la 77,7 mld. tigarete, in Africa, Orientul Mijlociu si Europa de Est. Cele mai mari scaderi au fost inregistrate in tari precum Ucraina, Romania si Turcia.
Criza elvetiana, privita din diferite unghiuri
In cadrul fabricii din Neuchatel lucreaza 1.300 de angajati, majoritatea localnici, insa exista si muncitori de diferite nationalitati – spanioli, italieni, portughezi. Acestia lucreaza in doua schimburi, intre 5.30 si 22.30. Lunar primesc drept bonus cate doua cartuse de tigari pe care nu au voie sa le comercializeze si pot achizitiona patru cartuse de tigari pe luna, la un pret mai scazut, de la magazinul special amenajat pentru ei in cadrul fabricii. In plus, printre facilitatile oferite expatilor se numara cazarea, servicii de cresa, scoli internationale.
Potrivit oficialilor PMI, compania nu a operat concedieri ca urmare a actualului context economic.
Alaturi de PMI un alt mare angajator din zona este compania americana Baxter, specializata in productia de echipamente medicale.
Cu toate acestea, expresia “un loc sigur de munca” nu mai este de actualitate, in conditiile in care somajul in zona Neuchatel se ridica la 7%, in timp ce restul Elvetiei acesta se situeaza la un prag de 4-5%, un motiv constituindu-l declinul industriei de fabricare a ceasurilor si a mecanicii fine, multi angajati pierzandu-si astfel locurile de munca.
Printre cei mai afectati de criza economica se numara angajatii companiilor americane ce activeaza in Elvetia. Primele efecte ale recesiunii s-au facut simtite in luna septembrie 2008, iar in luna noiembrie incepuse deja valul disponibilizarilor.
In Elvetia cel mai mic salariu se situeaza in jurul valorii de 3.000 de franci elvetieni (2.350 euro), cu toate ca in prezent nu exista notiunea de salariu minim pe economie, intentionandu-se introducerea acesteia in viitorul apropiat. Cosul zilnic de cumparaturi se apropie de aproximativ 50 franci elvetieni (aproximativ 40 de euro).
In ceea ce priveste industria imobiliara, grav afectata in alte state, a experimentat o crestere treptata a preturilor in ultimii ani, astfel incat in Elvetia nu se poate vorbi de un “boom imobiliar”, piata imobiliara mentinandu-se la un nivel similar cu cel din anii anteriori.
Pe de alta parte, industria turismului de lux a fost dominata anul acesta de fenomenul “last minute”, declara Jacqueline Charles, director de vanzari si marketing al hotelului de 5 stele Lausanne Palace&Spa, situat in centrul orasului Lausanne.
“Am avut un 2008 fantastic din punct de vedere al vanzarilor, dupa care noiembrie si decembrie au adus scaderi considerabile in numarul de turisti. Nici in intervalul iulie-august nu am stat mai bine, am avut o scadere de 22% a numarului de turisti”, spune Jacqueline Charles.
Potrivit acesteia, declinul cel mai abrupt a fost inregistrat in cazul turistilor elvetieni (-33%), francezi si americani (10%).
In aceste conditii, pentru a compensa gradul de ocupare scazut hotelul ofera turistilor reduceri de pana la 50% a preturilor camerelor sau sejururi de 3 zile la pret de 2.
“Incepand cu septembrie am observat o imbunatatire a situatiei. Daca acum ne situam la nivelul veniturilor inregistrate in 2007, cred ca vom avea o revenire a industriei in anul 2011. Nu cred ca va fi mai bine mai devreme”, afirma Charles.
Hotelul are 146 de camere si 260 de angajati. Pentru a optimiza costurile managementul a decis ca toti angajatii sa beneficieze de concedii de odihna pe perioada verii (iulie – august), fiind platiti cu 85% din salariul normal, respectiv nu a mai operat angajari pentru a acoperi locurile ramase vacante.
De asemenea, pentru a mentine veniturile la un nivel ridicat lantul hotelier, ce cuprinde pe langa Lausanne Palace&Spa si restaurantul La Grappa, a adaugat anul acesta un minihotel de lux, de patru stele. Chateau d’Ouchy, cladire care nu a mai fost folosita in ultimii zece ani, a fost complet renovata si are in prezent 45 de camere.