La 8 luni de când a devenit funcțional, RetuRO, administratorul Sistemului Garanție-Returnare, se laudă cu cifre impresionante, dar realitatea de la capătul firului nu este mereu roz.
Astfel, frecvența cu care clienții găsesc aparatele reverse vending machine nefuncționale este foarte mare, asta pentru a nu mai vorbi de fenomenul deja cunoscut al anumitor categorii sociale care au găsit un mod nesperat de a face bani strângând peturile aruncate la gunoi (de cei care nu doresc să stea la coadă la RVM-uri) și monopolizând, practic, timpii de așteptare ai celorlalți clienți.
Un fenomen cu care ministrul Mediului, Mircea Fechet, a declarat de altfel că nu are o problemă, din moment ce rezultatul care îl interesează este acțiunea în sine, cea de reciclare, restul neamaiavând importanță.
Acesta nu este însă decât unul dintre aspectele afacerii RetuRO, cel mai important fiind banii pe care îi face societatea din ambalajele nereturnate.
Astfel, conform celui mai recent raport RetuRO, de la operaționalizarea sistemului și până în acest moment, populația a returnat 1,3 miliarde de ambalaje, cifră care poate părea impresionantă la o primă vedere, dar mai există și alți indicatori la care trebuie să ne uităm când analizăm activitatea acestui sistem.
Mai precis, ecuația de la care trebuie să pornim este cea dată de diferența dintre ambalajele puse în piață și cele returnate, iar conform datelor publice, de la debutul SGR și până în luna iunie, în piață au fost puse în piață peste 3,46 miliarde de ambalaje, din care însă numai 1,33 miliarde au fost returnate de consumatori la RVM-uri.
Rezultă o diferență de 2,12 miliarde de ambalaje, pe care dacă o înmulțim cu cei 50 de bani garanție (bani care se duc automat la RetuRO de câte ori cumpărăm o sticlă cu garanție), rezultă 1,06 miliarde de lei. Această sumă rămâne practic în conturile ReturRO, o sumă pentru care compania nu trebuie să dea socoteală.
De ce? Este simplu, pentru că RetuRO nu intră sub incidența legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin urmare nu trebuie să dea socoteală pentru ce face cu acești bani.
Acționari ReturRO. Cine controlează societatea?
Compania RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A are patru acţionari:
- Asociaţia Berarii României pentru Mediu (30%),
- Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%)
- Asociaţia Retailerilor pentru Mediu (20%)
- Statul român, prin autoritatea centrală de mediu, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (20%).
De asemenea, este important de menționat și faptul că RetuRO funcționează în baza principiului not-for-profit, ceea ce înseamnă că acționarii și-au asumat prin actul constitutiv al companiei ca orice venituri realizate să fie reinvestite exclusiv pentru susţinerea funcţionării şi creşterea eficienţei Sistemului de Garanţie-Returnare.
Rezultă, așadar, că, cel puțin teoretic, RetuRO folosește sau ar trebui să folosească banii rămași pentru a reinvesti în sistem, dar, în realitate, nimeni nu poate ști dacă face acest lucru cu siguranță, din moment ce, așa cum am arătat mai sus, nu trebuie să dea socoteală privind sumele rămase.
O situație, să recunoaștem, incorectă, atât pentru producători, cât și pentru vânzători sau clienți, care ar putea, cel puțin teoretic, să aibă parte de condiții mai bune de returnare a ambalajelor având în vedere cele expuse mai sus. Cu alte cuvinte, dacă RetuRO tot nu trebuie să dea socoteală pentru garanția ambalajelor nereturnate, măcar aparatele să meargă și să nu fie cozi.
Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm și faptul că degeaba se laudă RetuRO cu rate tot mai mari de colectare de la lună la lună (62% în iulie față de 50% în iunie), atât timp cât se derobează de responsabilitatea de a spune ce face cu banii rămași, ascunzându-se, practic în spatele actului constitutiv în care a avut grijă să scrie că nu intră sub incidența 544/2001. Oare de ce?
