Articol realizat de Alexandru Stanescu(foto), avocat fondator, SLV Legal și Andrei Pelinari(foto), avocat partener, SLV Legal.

Întrucât nu există la nivelul Uniunii Europene un cadru legal care să ofere o definiție și o reglementare cu privire la monedele virtuale, serviciile de schimb valutar virtual și furnizorii de portofele de custodie, acest aspect s-a concretizat o dată cu adoptarea Directivei privind spălarea banilor și finanțarea terorismului, denumită și AMLD5, respectiv implementarea unor măsuri suplimentare în ceea ce privește transparența tranzacțiilor financiare.

AMLD Reloaded- De ce implementeaza acum România legislație pentru crypto monede și platforme de schimb?

În ceea ce privește măsurile implementate de România, la data de 18 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului, care însă nu a transpus AMLD5 în integralitate, omițându-se categorii de entități raportoare, cum ar fi cele din sfera cryptomonedelor.

Netranspunerea integrală a AMLD5 a condus acționarea României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în prezent Cauza C-549/18, nefinalizată, având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2015/849. Pentru a eficientiza mecanismul de prevenire și combatere a spălării banilor până la limita prevăzută de directivă și pentru a evita consecințe financiare care pot rezulta din procedura de infringement, Guvernul României a adoptat o Ordonanță de Urgență (încă nepublicat în Monitorul Oficial) privind modificarea şi completarea Legii nr. 129/2019 (OUG), care transpune și restul Directivei AMLD 5 în legislația românească.

Foto Alexandru Stănescu

Care sunt principalele efecte legale asupra businessurilor din sfera blockchain/crypto?

Urmare a adoptării actului normativ, furnizorii de schimb care monitorizează cumpărarea de monedă virtuală cu monedă fiduciară și viceversa trebuie de acum autorizați pe teritoriul României.

E-Money și Monede Virtuale – concepte diferite

Prin Ordonanța de Urgență se adaugă noi definiții la art. 2 din Lege, după cum urmează:

  • „r1) monedă electronică înseamnă moneda electronică definită la art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr.210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, mai puțin valoarea monetară prevăzută la art. 3 din Legea nr.210/2019.”
  • t1) monede virtuale înseamnă o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacționată electronic;
  • t2) furnizor de portofel digital înseamnă o entitate care oferă servicii de păstrare în siguranță a unor chei criptografice private în numele clienților săi, pentru deținerea, stocarea și transferul de monedă virtuală.”

După cum o indică și definițiile, nu există identitate între moneda electronică și moneda virtuală, fiind noțiuni diferite.
În accepțiunea juridică folosită de legiuitorul european pentru moneda electronică, monedele virtuale se diferențiază de monedele electronice prin aceea că monedele virtuale nu reprezintă neapărat un drept de creanță asupra emitentului și nu sunt folosite neapărat ca instrumente de plată. Spre deosebire de moneda electronică, moneda virtuală nu este însoțită de o garanție legală de răscumpărare în orice moment și la valoarea nominală.

Există mai multe tipuri de monedă virtuală – de utilitate (utility token), instrument financiar (security token) – în special cele care promit câstiguri viitoare în cadrul ecosistemului și care au fost vândute în trecut în cadrul unor așa-numite „Initial Coin Offering” (ICO) sau, în ultimii doi ani în ceea ce se numește „Security Token Offering” (STOs) - tokeni cu rol de schimb (exchange tokens) sau stable coins (care au paritate cu o valută sau un coș de valute ce garantează emisiunea acestor monede), având, astfel, un curs relativ stabil.


Foto: Andrei Pelinari

Însă, noi modele de business, în special platformele on-line ce permit consumatorilor plăți în cadrul ecosistemului prin intermediul unor crypto monede specifice acelei platforme, pot fi încadrate ca monede electronice realizând o apropiere față de moneda virtuală, acest lucru putând conduce la o autorizare specială ca instrument de plată. Încadrarea unei monede virtuale ca e-money sau instrument financiar va depinde de modelul de business și rolul jucat de monedă în ecosistemul platformei.

Care sunt noile entități raportoare și ce obligații au acestea? Autorizări, avize tehnice și interdicții

Actul normativ adoptat de Guvernul României completează în mod corespunzător Legea nr. 129/2019 cu noi entități raportoare, după cum urmează:

  • furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare
  • furnizorii de portofele digitale

În ce privește tipurile de portofele digitale, directiva AMLD5 se referă doar la anumite portofele digitale, așa-numitele „hot wallet”. Portofele digitale diferă în funcție de modalitatea de acces la portofel și modurile de stocare a cheii private. „Hot wallet” are acces direct și permanent la internet și la un blockchain specific. Denumirea de „hot wallet” reiese din faptul ca acesta este conectat online și poate fi gestionat de la distantă de către proprietar sau de o terță parte (custode). Tocmai expunerea directă la mediul online si posibilitatea custodiei de către o terță parte face din „hot wallet” un instrument ce necesită autorizare, fiind supus unui risc mai ridicat de atac cibernetic.

Totodată, cei care furnizează servicii de schimb între monedele virtuale și monedele fiduciare, precum și furnizorii de portofele digitale, trebuie să se autorizeze/înregistreze la Comisia de autorizare a activității de schimb valutar. Noul articol 301 introdus de actul normativ reglementează și detaliază modalitatea în care o persoană juridică se poate înregistra în acest scop și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească.

Furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare sunt entitățile care asigură schimbul dintre moneda virtuală și monedele și bancnotele desemnate ca având curs legal și moneda electronică ale unei țări, acceptate ca mijloc de schimb în țara emitentă.

De asemenea, se prevede în mod expres în ordonanța de urgență adoptată de Guvernul României faptul că desfășurarea activităților descrise mai sus fără a fi înregistrate sau autorizate sunt în mod clar interzise, iar operatorii de internet, radio, TV vor restricționa accesul către site-urile furnizorilor de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și ale furnizorilor de servicii de portofele digitale neautorizați/neînregistrați în România sau in EEA.

Totodată, dacă în prezent sunt furnizori care prestează astfel de servicii în România, odată cu intrarea în vigoare a ordonanței de urgență aceștia au obligația ca în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia să se conformeze cu noile dispoziții legale. Timpul de implementare este relativ scurt, întrucât înregistrarea presupune o serie de măsuri de conformitate stringente – cum ar fi masuri de KYC/AML, securitate informatică etc.

În plus, orice platformă de exchange va avea nevoie de un aviz tehnic de la Autoritatea pentru Digitalizarea României. Deși poate părea o măsură oneroasă din punct de vedere administrativ, credem ca verificarea tehnică a securității unei platforme de schimb care ține și custodia fondurilor ar fi oportună. A se vedea, în acest sens, o multitudine de platforme de schimb care au pierdut fondurile clienților pentru ca aveau politici de securitate si sisteme tehnice defectuoase.

Cu toate acestea, considerăm ca anumite platforme de schimb, care sunt o simplă implementare printr-un API sau un gateway pentru clienți din Romania în platforme de schimb deja autorizate la nivel european, nu ar avea de ce sa necesite o autorizare atât de complexă din punct de vedere tehnic și al conformării legale.

În context, se pune întrebarea în ce condiții un furnizor de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare sau un furnizor de servicii de portofele digitale autorizat/înregistrat în Uniunea Europeană sau în statele semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European sau din Confederația Elvețiană poate presta astfel de servicii pe teritoriul României?

Furnizorii autorizați în alte state EEA pot presta astfel de servicii pe teritoriul României doar dacă se înregistrează/autorizează în baza notificării transmise Comisiei de autoritatea competentă din statul de origine și a răspunsului primit la această notificare din partea Comisiei. În plus, aceste servicii de schimb europene vor trebui sa aibă un reprezentantului autorizat, care trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul României, care este împuternicit pentru încheierea contractelor în numele persoanei străine și pentru reprezentare în fața autorităților de stat și a instanțelor din România.

Prin urmare, se poate interpreta că acești furnizori europeni trebuie să îndeplinească criteriul unei duble înregistrări/autorizări potrivit legislației române, respectiv să se verifice dacă respecta legislația din țara de origine, precum și pe cea din țara unde își prestează serviciile.

S-ar putea considera că această dublă condiție impusă de legiuitor a înregistrării/autorizării ar fi prea dură având în vedere că alte servicii financiare beneficiază de o pașaportare fără necesitatea unui agent autorizat. Cu toate acestea, Directivele UE cu privire la serviciile financiare lasă la latitudinea statelor membre modalitatea de reglementare specifică.

Viitorul serviciilor cu criptomonede în România – oportunități și (destul de multe) provocări

Rămân o serie de necunoscute în urma intrării în vigoare a ordonanței de urgență, care vor trebui clarificate de autorități în scopul aplicării actului normativ, cum ar fi: (i) ce documente vor fi necesare pentru autorizare; (ii) cât de complex va fi avizul tehnic; (iii) care va fi tratamentul serviciilor de schimb doar între monede virtuale; (iv) ce criterii va îndeplini reprezentantul autorizat; (v) cum vor interpreta autoritățile sintagma „prestarea serviciilor pe teritoriul României”; (vi) ce operațiuni presupune raportarea contabilă.

Ordonanța de urgență aduce claritate în ceea ce privește tipurile de modele de business din industria criptomonedelor ce necesită autorizare. De asemenea, avizul tehnic, dacă va fi acordat cu celeritate și înțelegere aprofundată a tehnologiei blockchain, poate deveni o marcă a calității ansamblelor informatice blockchain dezvoltate în Romania.

Reglementarea în discuție nu ar mai trebui sa permită băncilor care operează pe teritoriul României să decidă în mod discreționar permiterea deschiderii sau închiderea intempestivă a conturilor bancare pentru afacerile în domeniul blockchain sau crypto. Contul bancar pentru businessuri din domeniul serviciilor blockchain sau platforme care folosesc criptomonedele era vazut ca un „Sfânt Graal”. Până în prezent puține startup-uri din zona blockchain/crypto se pot lăuda că au avut „norocul” să poată deschide obișnuitul cont bancar, după cum mulți „norocoși” s-au trezit cu conturile închise pe criterii neștiute și lipsite de transparență, situație complet anormală și abuzivă.

În concluzie, succesul dezvoltării tehnologiei blockchain în Romania, inclusiv adopția unor noi modele de business, crearea unor noi ecosisteme de valoare adaugată, serviciilor de schimb și wallet, vor depinde de modul în care autoritățile vor implementa aceste masuri de autorizare, de modul cum vor comunica interinstituțional și de efortul de a nu supra-reglementa un domeniu nou (încă nedeslușit pe deplin nici de către Comisia Europeana sau Banca Centrală a Uniunii Europene), cu potențial inovator foarte mare și care poate aduce mari beneficii produselor tech, „made in Romania”.

Sursa foto: stockphoto-graf / Shutterstock.com