Fostul presedinte al Georgiei, Sevarnadze: erou in Occident si blamat in tara pe care a condus-o

"Nu sunt sigur ca Razboiul Rece s-ar fi incheiat pasnic fara el. El ne-a schimbat vietile (...). Acest om este un erou", aprecia in 2000 fostul secretar de Stat american, James Baker, care a petrecut multe ore la masa negocierilor cu Sevarnadze.

In 1985, pe cand conducea fosta Republica Sovietica Georgia, Sevarnadze este chemat la Moscova de catre ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov, care lansa Perestroika, si a fost numit ministru de Externe. Timp de cinci ani, el va fi unul dintre principalii artizani ai dezarmarii, legand prietenii puternice in Occident, mai ales in Germania.

"Revolutia trandafirilor" si pierderea puterii pentru Sevarnadze

Finalul carierei sale politice va fi insa mai putin glorios, in 2003, dupa ce a devenit presedintele Georgiei independente el fiind nevoit sa cedeze puterea in urma "revolutiei trandafirilor". Prooccidentalul Mihail Saakasvili i-a urmat in functie in 2004, si a ramas la putere pana in 2013.

Dupa cei aproximativ zece ani petrecuti la conducerea acestei mici republici din Caucazul de Sud, imaginea lui Sevarnadze s-a deteriorat in mod considerabil. La plecare, el a lasat o tara afectata de o puternica criza economica si de o coruptie endemica, aproape de haos. Demisia, in 2003, i-a permis sa-si salveze un pic de credit in opinia publica, in pofida faptului ca a incercat sa lupte pana la capat pentru a se mentine la putere.

"Vulpoi batran"

Nascut pe 25 ianuarie 1928 in satul georgian Mamati, Eduard Sevarnadze a intrat in Partidul Comunist la varsta de 20 de ani si a urcat rapid treptele ierarhiei. In 1972, devine prim-secretarul partidului unic din Georgia si duce o politica marcata in egala masura de lupta impotriva coruptiei si reprimarea miscarii disidente.

In 1978 este promovat in Politburo (organul suprem al puterii), la Moscova, al carui membru devine, un mai tarziu, si Mihail Gorbaciov. Cei doi impartaseau, la vremea respectiva, ideea ca URSS era necesar sa fie reformata, ceea ce explica numirea sa in postul de sef al diplomatiei atunci cand Gorbaciov preia conducerea Uniunii Sovietice.

Sevarnadze va fi salutat, la acel moment, drept cel mai liberal sef al diplomatiei pe care l-a avut vreodata fostul bloc sovietic. La sfarsitul anilor '80 el respinge indemnurile liderilor tarilor comuniste din Europa de Est de a interveni pentru a pune capat procesului de democratizare, ceea ce conduce la o serie de revolte pro-democratice si, in final, la prabusirea Zidului Berlinului, in 1989.

Fuga de dictatura URSS

In decembrie 1990, printr-o lovitura de teatru, demisioneaza si-l abandoneaza pe Gorbaciov, denuntand amenintarea unei dictaturi infioratoare in Uniunea Sovietica. Dupa mai putin de un an, in august 1991, la Moscova, esueaza un puci, conducand la "explozia" URSS. Sevarnadze isi face reaparitia rapid in Georgia, in 1992, in postul de presedinte al Consiliului pentru Securitate, in timp ce tara - care si-a proclamat independenta - se prabuseste intr-un razboi civil.

Independenta a exacerbat tendintele separatiste in regiunile Abhazia si Osetia de Sud, care obtin o independenta de fapt cu pretul unor conflicte sangeroase. Sevarnadze, prezentat ca salvator al Tbilisi, este ales la presedintie in 1995, cu aproape 75% din voturi.

Insa fostul aparatcik, care se bucura de o reputatie de democrat si care era numit "vulpoiul batran", nu reuseste sa scoata tara din profunda criza economica si coruptia galopanta. Criticii il acuza inclusiv pentru ca a autorizat grupari criminale, in schimbul loialitatii acestora fata de el. Eduard Sevarnadze aproape ca a fost ucis in doua atentate, in 1995 si 1998.