24 Martie 2005
OPEC nu poate opri scumpirea petrolului
Cresterea economica a marit cererea, iar oferta de „aur negru“ a ramas constanta
Membrii cartelului OPEC, care controleaza cam 40% din oferta mondiala de petrol, au fost de acord sa mareasca productia cu doua procente pentru a calma piata. Analistii apreciaza ca gestul este ineficient si ca titeiul se va scumpi in continuare, cotatiile indreptandu-se catre pragul de 60 de dolari pe baril. Vestile privind cresterea economica sanatoasa din acest an au ridicat cotele petrolului la preturi astronomice.
Traderii trag cu ochiul si la oferta tarilor exportatoare si mizeaza pe faptul ca cererea va depasi oferta, fapt care nu poate decat sa scumpeasca si mai mult „aurul negru“. Deocamdata, cotatiile de peste 50 de dolari pe baril reflecta mai mult asteptarile pietei decat o reala lipsa de petrol. In prezent, tarile OPEC mai au o rezerva de circa doua milioane de barili pe zi, pe care o pot arunca pe piata pentru a calma consumatorii. Capacitatea nefolosita se afla in Arabia Saudita, cel mai important membru al OPEC. Analistii se asteapta ca aceasta ultima rezerva sa fie aruncata treptat pe piata, pana la jumatatea anului. Deocamdata, consumul se afla sub pragul maxim de productie, dar are tendinta sa creasca, urmarind fidel cresterea economiei mondiale, preconizata pentru 2005 la 4%. Dupa ce si rezerva Arabiei Saudite va fi consumata, doar investitiile in noi zacaminte vor putea mari oferta. Or, de la descoperirea zacamantului pana la benzina de la pompa, este cale lunga, iar pietele internationale nu au timp de asteptat.
Irakul lipseste de pe piata
La ecuatia complicata a cererii si ofertei se adauga si Irakul. Tara are capacitatea de a pompa chiar si cinci milioane de barili pe zi, insa situatia interna incerta nu garanteaza o astfel de productie. Cererea mare de petrol i-a luat prin surprindere pe membrii importanti ai OPEC. De la mijlocul anilor ‘80 oferta a fost mai mare decat cererea, facandu-i pe sauditi sa forteze reducerea drastica a productiei, pentru a mentine preturile intr-o „banda“ cuprinsa intre 22 si 28 de dolari. Cresterea economica generalizata a sporit peste noapte cererea, iar oferta a ramas in urma. Prin urmare, nu este de mirare ca ministrul saudit al petrolului a fixat ca tinta un interval cuprins intre 40 si 50 de dolari pe baril. Oricat de amenintatoare, situatia nu atinge totusi dramatismul de la sfarsitul anilor ‘70, cand pretul a urcat, in termeni reali, pana la 93 de dolari pe baril.
Analistii apreciaza ca inca nu s-a ajuns la productia maxima de petrol pe care o pot oferi rezervele cunoscute. Potentialul Iranului, aflat sub embargo american, nu este exploatat pe deplin. La fel se intampla si cu alte zone, precum cea a Marii Caspice. Pana atunci insa, piata se apropie de un moment critic. Spre sfarsitul acestui an sau la inceputul lui 2006, cererea va depasi oferta. Pentru OPEC, nu este nici o tragedie. Tarile membre ale organizatiei se asteapta in acest an la venituri rezultate din vanzarea petrolului de peste 256 de miliarde de dolari.
Pretul titeiului se indreapta spre 60 USD
Cotatiile petrolului au ajuns la o valoare record dupa ce a devenit clar ca si in 2005 cresterea economica globala va fi sanatoasa. Oferta OPEC ramane in urma.
Traderii trag cu ochiul si la oferta tarilor exportatoare si mizeaza pe faptul ca cererea va depasi oferta, fapt care nu poate decat sa scumpeasca si mai mult „aurul negru“. Deocamdata, cotatiile de peste 50 de dolari pe baril reflecta mai mult asteptarile pietei decat o reala lipsa de petrol. In prezent, tarile OPEC mai au o rezerva de circa doua milioane de barili pe zi, pe care o pot arunca pe piata pentru a calma consumatorii. Capacitatea nefolosita se afla in Arabia Saudita, cel mai important membru al OPEC. Analistii se asteapta ca aceasta ultima rezerva sa fie aruncata treptat pe piata, pana la jumatatea anului. Deocamdata, consumul se afla sub pragul maxim de productie, dar are tendinta sa creasca, urmarind fidel cresterea economiei mondiale, preconizata pentru 2005 la 4%. Dupa ce si rezerva Arabiei Saudite va fi consumata, doar investitiile in noi zacaminte vor putea mari oferta. Or, de la descoperirea zacamantului pana la benzina de la pompa, este cale lunga, iar pietele internationale nu au timp de asteptat.
Irakul lipseste de pe piata
La ecuatia complicata a cererii si ofertei se adauga si Irakul. Tara are capacitatea de a pompa chiar si cinci milioane de barili pe zi, insa situatia interna incerta nu garanteaza o astfel de productie. Cererea mare de petrol i-a luat prin surprindere pe membrii importanti ai OPEC. De la mijlocul anilor ‘80 oferta a fost mai mare decat cererea, facandu-i pe sauditi sa forteze reducerea drastica a productiei, pentru a mentine preturile intr-o „banda“ cuprinsa intre 22 si 28 de dolari. Cresterea economica generalizata a sporit peste noapte cererea, iar oferta a ramas in urma. Prin urmare, nu este de mirare ca ministrul saudit al petrolului a fixat ca tinta un interval cuprins intre 40 si 50 de dolari pe baril. Oricat de amenintatoare, situatia nu atinge totusi dramatismul de la sfarsitul anilor ‘70, cand pretul a urcat, in termeni reali, pana la 93 de dolari pe baril.
Analistii apreciaza ca inca nu s-a ajuns la productia maxima de petrol pe care o pot oferi rezervele cunoscute. Potentialul Iranului, aflat sub embargo american, nu este exploatat pe deplin. La fel se intampla si cu alte zone, precum cea a Marii Caspice. Pana atunci insa, piata se apropie de un moment critic. Spre sfarsitul acestui an sau la inceputul lui 2006, cererea va depasi oferta. Pentru OPEC, nu este nici o tragedie. Tarile membre ale organizatiei se asteapta in acest an la venituri rezultate din vanzarea petrolului de peste 256 de miliarde de dolari.
Pretul titeiului se indreapta spre 60 USD
Cotatiile petrolului au ajuns la o valoare record dupa ce a devenit clar ca si in 2005 cresterea economica globala va fi sanatoasa. Oferta OPEC ramane in urma.