Republica Moldova face istorie. Majoritatea pro-occidentală a votat introducerea sintagmei "limba română" în Constituția țării
Parlamentul Republicii Moldova a fost martorul unor scene haotice astăzi. Astfel, în momentul când au început dezbaterile pe un proiect discutat de mult timp în țara vecină, acela de înlocuire a așa-zisei limbi moldovenești din Constituția țării cu sintagma limbă română, deputații pro-ruși din Blocul Comuniștilor și Socialiștilor (BCS) au trecut direct la îmbrânceli, încercând să boicoteze adoptarea textului.
Prin urmare, la momentul când pe ordinea de zi a venit rândul acestui proiect, deputații din BCS au sărit cu pancarte pe care scria: „Plecați” și „Nu vă bateți joc de Constituție".
În același timp, unii deputați ai Partidulului Acțiune Și Solidaritate (PAS), cei care au și depus acest proiect, au sărit la rândul lor să le smulgă din mâini pancartele.
Cu toate acestea, deputații pro-ruși nu au avut succes, proiectul fiind adoptat în primă lectură de 56 de deputați.
Potrivit acestuia, în toată legislația R. Moldova, sintagma „limba română” va lua locul „limbii moldovenești”. De asemenea, vor fi înlocuite și sintagmele „limba oficială”, „limba de stat” și „limba maternă”.
Autorii proiectului susțin că este vorba despre o inițiativă tehnică de modificare a Constituției, care rezultă din obligativitatea executării și implementării actelor Curții Constituționale.
Concret, acest detaliu important înseamnă că evenimentul de astăzi nu este decât transpunerea unei decizii a Curții Constituționale de la Chișinău, care, pe data de 5 decembrie 2013, a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, așa cum este scris în Declarația de Independență, care prevalează asupra Constituției.
Prin urmare, deși în Constituție a rămas scrisă „limba moldovenească”, prin decizia de atunci s-a stabilit, practic, că aceasta este echivalentă cu limba română și s-a oferit astfel temei legal pentru utilizarea sintagmei „limba română” nu doar în şcolile şi instituţiile de cercetare, aşa cum era până atunci, ci şi în instituţiile statului.
Așa cum bine se știe, așa-zisa limbă moldovenească este un construct artificial, fără bază istorică, fiind, conform Wikipedia, denumirea dată limbii române în Moldova sovietică, denumire folosită în cercurile filoruse și „moldoveniste” care doresc să creeze o „conștiință națională” locală proprie românilor din Republica Moldova și din Ucraina, introducând un clivaj lingvistic, etnic și social artificial (printre etnicii români de ambele maluri ale Prutului, n.r.).
Evenimentul de astăzi are ecouri istorice îndelungate fiind, în fapt, o urmare - la mare distanță de timp - a momentului 16 mai 1812, când diplomaţii ruşi şi cei turci au semnat Tratatul de la Bucureşti, prin care puneau capăt războiului ruso-turc izbucnit în 1806.
Acest tratat consfințea, practic, atribuirea teritoriului dintre Prut şi Nistru Rusiei, lucru care a plasat acest teritoriu pentru o lungă perioadă de timp (întreruptă, o vreme, în 1918), pe orbita Rusiei.
Mai mult, în urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau, nici mai mult, nici mai puțin decât „ambele țări românești” (Țara Românească și Moldova).
Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut însă ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene).